NordNews
Avem ce spune

Miturile propagandei sovietice // Alexandr Matrosov și ambrazura

O altă figură mitică a propagandei sovietice este Alexandr Matrosov. Legenda oficială despre el sună înălțător. Iubindu-și din răsputeri URSS-ul și urându-i din toată fibra pe ocupanții fasciști, el, în lupta de lângă satul Cernușki din 23 februarie 1943, ar fi acoperit cu pieptul ambrazura unui dot nemțesc, asigurând astfel înaintarea unității sale.
Alexandr Matrosov a devenit postmortem Erou la Unuinii Sovietice, iar  numele/fapta său/sa a fost exploatat(ă) la maximum de mașina ideologică sovietică.

 
Interesant este că acest personaj are două biografii. Conform primei, el se numea cu adevărat Muhamedianov Șakirean Iunusovici. A fugit de acasă în semn de protest față de o nouă căsătorie a tatălui său și, tot ca gest al revoltei, a ales să se numească Alexandr Matrosov. A fost o vreme boschetar, apoi educat la case de copii, pe urmă, a ajuns în colonia de muncă din Ufa și, în fine, pe front, unde a și săvărșit fapta eroică.
Conform altei biografii, tatăl său, Matvei Matrosov, a fost răsculăcit și  deportat în Kazahstan, unde s-a pierdut fără urme. Fiul, Alexandr Matrosov, a fost educat la case de copii, apoi la colonia de muncă din Ufa, unde, la 16 ani, este primit în comsomol și devine ajutor de educator. Însă, fiind surprins făcând dragoste cu o colonistă minoră, este exclus din comsomol. În timpul războiului, depune mai multe cereri de a fi trimis voluntar pe front, dar abia în 1942 este trimis la o școală de infanterie de lângă Orenburg. Nu o absolvește însă, fiindcă în februarie 1943 este trimis pe front, unde i se și întâmplă actul de maximă vitejie.
În ce constă mistificarea? În primul rând, oficialitățile au transportat momentul de eroism pentru ziua de 23 februarie (se înțelege de ce!), pe când, conform documentelor oficiale, Matrosov ar fi ajuns pe front abia pe 25 februarie și a murit pe 27 februarie. Apoi, istoricii consideră că, în fapt, el ar fi fost secerat de o rafală de mitralieră, tocmai când se pregătea să arunce o grenadă, și a căzut cu pieptul înainte, ceea ce putea fi interpretat de ceilalți ostași drept o acțiune asumată: acoperirea ambrazurii cu propriul corp.
Astăzi, când cunoaștem mai multe adevăruri despre cauzele așa-numitului  eroism fără seamăn al ostașilor Armatei Roșii în „Marele Război pentru Apărarea Patriei”, putem afirma: nu este exclus că Matrosov/Muhamedianov nu avea altă soluiție, când în spatele unității lor, trimise în atac, se afla  vreun detașament ȘMERȘ, cu mitraliere pregătite să tragă asupra celor care ar fi vrut să se retragă. Indirect, istoria lui Matrosov/Muhamedianov este încă o probă elocventă a modului cum Armata Roșie „a câștigat” războiul acoperind mitralierele nemțești cu trupurile ostașilor. Viața unui soldat sovietic nu costa nimic. Vorba mareșalului Jukov: „Nicego, russkie babî eșcio narojaiut”.
 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata