Miturile propagandei sovietice // Belomorkanal – un proiect fundamentat pe oasele deținuților GULAG-ului

În URSS se făcea mare caz de mărețile șantiere sovietice: hidrocentrale, uzine, fabrici, canale etc. Erau proiecte care se construiau numaidecât cu depășirea termenilor și la sinecosturi nemaiîntâlnit de ieftine, comparativ cu cele occidentale sau americane. Propaganda sovietică explica aceste „victorii fără seamăn” prin dăruirea de sine, entuziasmul muncitorilor sovietici și prin înzestrarea deosebită a oamenilor de știință și a inginerilor sovietici.

În ce consta minciuna succesului? Regimul stalinist folosea din plin munca neremunerată a deținuților GULAG-ulagului. Probă grăitoare este construcția „Canalul Marea Albă – Marea Baltică în numele lui Stalin” sau Belomorkanalului, abreviere cu care figurează în mitologia sovietică, acesta primul șantier unde au fost forțați să lucreze deținuții.  Proiectul a fost  coordonat personal de Stalin, care a și tăiat la 2 august 1933 panglica acestui „mare succes” al primului cincinal sovietic.

Canalul a fost construit în doar douăzeci de luni, cu patru luni înainte de termen, de-a lungul a mai multor râuri și a lacurilor Onega și Vigozero, având o lungime totală a căii navigabile de 227 km. Efectul economic al acestui canal este practic nul și în prezent, întrucât adâncimea sa maximă este de doar 3, 65 metri, fapt care face imposibilă circulația vaselor de mare tonaj. La punerea în practică a acestei ordinare idei monstruoase au muncit în condiții cumplite 150 de mii de deținuți. Propaganda sovietică a promovat acest proiect ca pe o dovadă elocventă a eficienții muncii în condițiile GULAG-ului, anume aici devenind posibilă, cum se afirma cu mult cinicm, „reeducarea criminalilor prin munca corecțională”.

În aceste 20 de luni, la construcția Belomorkanalului au murit peste 100 000 de deținuți.  În proslăvirea acestei opere a lui Stalin s-au implicat și scriitorii sovietici Maxim Gorki, Alexei Tolstoi, Victor Șklovski și Mihail Zoșcenko. Aceștia s-au aflat într-o vizită de documentare pregătită cu multă atenție de oficialități. În consecință, în timpul vizitei au putut vedea și comunica cu deținuți în salopete noi, mulțumiți de regimul de muncă, de tratamentul din partea administrației, de calitatea hranei și mai ales, gata să-și ispășească vina față de poporul sovietic prin muncă cinstită. Textele acestor scriitori despre Belomorkanal sunt pagini rușinoase din literatura sovietică.

Acum, nu știu dacă tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, poartă vreo vină pentru că a fumat patruzeci de ani țigarete „Belomorkanal”.

 

 

 

 

 

 

 

leave a reply