Miturile propagandei sovietice // Kalașnikov este Schmeisser

 Pistolul-mitralieră Kalașnikov (AK – 47) este, fără îndoială, cea mai cunoscută armă automată din lume. Propaganda sovietică a ridicat în slăvi meritele „constructorului” „AK – 47”- Mihail Kalașnikov. Mihail Kalașnikov s-a născut la 10 noiembrie 1919  într-o familie de țărani înstăriți, care în timpul colectivizării au fost deportați, după moda timpului stalinist.

În timpul războiului, fiind  comandantul unui tank, a fost grav rănit în octombrie 1941. Kalașnikov spune că anume atunci, în 1941, când se afla la tratament într-un spital militar, ar fi creat prima sa versiune a pistolului-mitralieră, dar nu a putut să-și materializeze proiectul, întrucât, după cum menționează el în una din cărțile sale, armele automate erau interzise în Armata Roșie încă înainte de război. Abia după război, în 1947, Kalașnikov ar fi revenit la proiect, îmbunătățindu-l. Astfel, ar fi apărut celebrul pistol-mitralieră denumit „AK-47” (Automat Kalașnikov model 1947), care s-a dovedit a fi cea mai eficientă și mai populară armă de asalt de atunci încoace. În 1949, „AK-47” va intra oficial în dotarea Armatei Roșii și se va răspândi treptat în întreaga lume.

Propaganda sovietică nu s-a complicat niciodată în explicarea „minunilor” care se produceau așa, din senin, în URSS. Pentru experții în domeniu însă părea incredibil ca, un fost tankist, în vârstă de numai 27 de ani, care până la 1947 avea, în calitatea sa de angajat al Departamentului de testare al armamentului la uzina militară „Ijmaș” din orașul Ijevsk, doar 2 arme inventate: un pistol-mitralieră și o carabină cu înmulțire taxată, arme care nu intraseră în serie, să fi inventat nitam-nisam cea mai bună armă din lume. Nu avea cum.

Explicația e simplă: adevăratul autor al acestei arme de asalt este

Hugo Schmeisser. Invenția neamțului se numește  „SturmGewehr – 44 ” ( Stg – 44 ) și a fost creată, achtung!, în 1943, iar un an mai târziu, în 1944, a intrat în dotarea Wehrmacht-ului.

Ca mulți alți specialiști nemți în domeniul  echipamentului militar, rămași în zona de ocupație sovietică, Hugo Schmeisser a fost dus cu forța  în octombrie 1946 în URSS, ca să activeze ca expert în crearea armelor de asalt. A ajuns în Mordovia, la Ijevsk, la „Ijmaș”, devenind … ucenicul lui Kalașnikov.

La începutul anilor 50,  lui Schmeisser, bolnav de moarte, i s-a permis să se întoarcă în Germania, unde a și murit în 1953. Întrebat despre aportul său la crearea „AK – 47″, talentatul inginer militar a răspuns cu modestia care-l caracteriza: ”Am dat câteva sfaturi utile”. Oricum nu ai da, specialiștii afirmă fără ezitare că „AK – 47” este din punct de vedere tehnic o ”clonă ”  a „SturmGewehr – 44”. Kalașnikov nu a avut, începând din 1947, nici o remușare, pozând în figura inventatorului celebrei arme de luptă.

Nu e lipsit de interes faptul că „AK – 47” a devenit arma preferată a  teroriștilor din toată lumea. Kalașnikov s-a disculpat, afirmând, nu fără o oarecare mândrie, că: „Nu am creat pușca pentru conflicte internaționale, am creat-o pentru a proteja granițele țării mele. Nu este vina mea că s-a răspândit în întreaga lume. Acest lucru se datorează siguranței și simplității sale”.

În rest, Mihail Kalașnikov, a ajuns general-locotenet, deputat în mai multe rânduri în Sovietul Suprem al URSS și de două ori Erou al muncii socialiste.

Așa cum în URSS dreptul la prorietate intelectuală nu era recunoscut, Mihail Kalașnikov nu a obținut mari profituri în urma vânzărilor masive ale acestei arme. Fiul sau, Victor Kalașnikov, inventatorul pistolului-mitralieră „Bizon-2”, regreta  într-un fel acest lucru: „Tatăl meu și cu mine am fi putut deveni milionari, ca inventatorul american al M-16 Eugene Stoner care primea câte un dolar pentru fiecare armă vândută. Dar sistemul rus nu permite asta”.

O fi fost la mijloc blestemul lui Hugo Schmeisser?

 

leave a reply