NordNews
Avem ce spune

Miturile propagandei sovietice // Zoia Kosmodemianskaia – un roboțel stalinist

Zoia Kosmodemianskaia e o altă jertfă notorie a propagandei sovietice. Numele ei a devenit cunoscut întregii URSS după ce  corespondentul militar al gazetei „Pravda”, Piotr Lidov, a publicat la 27 ianuarie 1942 un articol întitulat „Tanea”. Lidov povestea despre o tânără partizancă, care a fost capturată de soldații nemți în timpul executării unei misiuni de luptă în satul Petrișcevo, care a îndurat chinuri sălbatice și a murit eroic strigând pe eșafod: „Nu ne veți spânzura pe toți!”, „Stalin e cu noi!” „Stalin va veni în curând!” Zoia Kosmodemianskaia a devenit prima femeie decorată la 16 februarie 1942 cu Ordinul „Erou al Uniunii Societice” (postmortem) și tot postmortem – cu „Ordinul Lenin”. Ea a devenit o eroină foarte promovată de presa, literatura și cinematografia sovietică, numele ei purtându-l străzi, școli, muzee.

Zoia Kosmodemianskaia s-a născut la 13 septembrie 1923 în satul Osino-Gai de lângă Tambov. Bunelul, Piotr Kosmodemianski, slujitor al bisericii, a fost schinjiuit și înecat de bolșevici într-un lac. Tatăl, Anatolie Kosmodemianski a făcut și el studii teologice, dar a lucrat, sub noul regim, în calitate de bibliotecar, iar mama, Liubovi Kosmodemianskaia, a fost învățătoare. În 1929 familia a plecat în Siberia, încercând să scape de persecuții, iar în 1930 a venit la Moscova. Influențată de propaganda sovietică, Zoia Kosmodemianskaia, deși a crescut într-o familie deloc ateistă, a devenit o aprigă susținătoare a regimului stalinist.
În octombrie 1941, când trupele germane se apropaiu de Moscova, comsomolista Zoia s-a înscris într-un detașament de cercetași-diversioniști, destinat să acționeze în spatele frontului german. Inițial, candidatura ei, o domnișoară suplă, care mai și suportase o formă acută de meninghită și suferea de schizofrenie, a fost respinsă. Zoia a insistat și comisia militară a acceptat-o. Viitorii diversioniști au făcut exerciții în Kunțev, unde, timp de trei zile, au fost instruiți să mineze drumuri, să lichideze santinele, să se orienteze după hartă etc.
Mărturii credibile despre așa-numita faptă eroică a lăsat Rodric Braithweite în volumul „Moscova 1941”: „Pe 21 noiembrie 1941 câteva grupe din unitatea nr. 9903 au revenit dincolo de linia frontului, având ordin să incendieze 10 sate. Zoia era în grup cu Boris Krainov și Vasile Klobkov. Ținta lor era satul Petrișcevo. Zoia trebuia să incendieze clădiri de la capătul sudic al satului, Klubkov la capătul nordic și Krainov în centrul satului.(…) La 28 noiembrie, Zoia a incendiat (…) trei case și un grajd… Însă, în timp ce se îndrepta spre pădure, a fost reținută de o patrulă germană. Klubkov nu a putut să-și îndeplinească misiunea și a fost prins. Zoia… a negat că ar fi participat la incendieri. Apoi a fost confruntată cu Klubkov, care recunoscuse că făcea parte dintr-un grup de sabotori și îi denunțase pe Zoia și pe Krainov. Zoia a fost dezbrăcată și bătută atât de brutal, încât, de dezgust, doi soldați germani au părăsit încăperea. Mai târziu, în cursul nopții, Solina și Smirnova, două femei din sat ale căror case fuseseră incendiate au venit să se răzbune. Una dintre ele a aruncat un lighean de apă de spălat vasele peste Zoia. A doua zi dimineață, Zoia a fost dusă în centrul satului, unde se ridicase o spânzurătoare. (…)  Martorii au declarat ulterior că, înainte de a muri, Zoia le-a spus germanilor că ar face mai bine să se predea, cât mai aveau posibilitatea: „Nu ne puteți spânzura pe toți”.
Mai târziu Vasile Klubkov a fost dovedit de NKVD ca spion pentru nemți și a fost împușcat în aprilie 1942. Solina și Smirnova au fost împușcate la sfârșitul anului”.
În ce constă partea întunecată a mitului?
În faptul că Zoia Kosmodemianskaia s-a oferit să îndeplinească unul dintre cele mai ticăloase și crude ordine ale lui Stalin: nr. 428 din 17. 11. 1941, conform căruia „trebuaiu distruse și arse toate localitățile din spatele frontului german la o distanță de 40-60  km de la linia frontului și la 20-30 km în dreapta și stânga drumurilor, ca trupele germane să nu ierneze la cald, ci in câmp, în ger.” Acest ordin viza nimicirea a mii de localități și punerea în pericol a vieților milioanelor de cetățeni rămași sub ocupație. Asta când, Stalin și Armata lui Roșie nu au putut să apere cetățenii sovietici, sau să-i evacuieze. Li se părea normal să-i lase în plină iarnă fără case. Asta era culmea cinsimului, or, cea mai mare parte dintre acești oameni nu au ales să rămână benevol sub ocupație germană, adică nu a fugit de undeva de sub Ural în regiunea Breansk, ca  să cunoască un trai mai bun sub nemți. Erau oameni fără vină. Acest lucru nu l-a înțeles o piuliță a mașinăriei staliniste, Zoia Kosmodemianskaia devenită, tot din pasa lui Stalin, eroină națională la numai 18 ani!
 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata