La o distanță de 52 de kilometri de municipiul Bălți, în ograda bisericii „Tuturor Sfinților” din satul Pârjota, raionul Râșcani, sub un pom de dud și altul de vișin, se află o placă comemorativă dedicată ostașilor români căzuți în luptele pentru dezrobirea Basarabiei în cel de-al Doilea Război Mondial.
Monumentul este sculptat dintr-o piatră de stâncă și stă culcat pe un postament de marmură. Cel care a găsit placa comemorativă este preotul din sat, Marcel Bârgău, care ne-a povestit cu lux de amănunte cum a descoperit-o și ce emoții l-au copleșit atunci.
“Imediat cum am fost numit preot paroh la biserica dată în anul 2000, am început să studiez istoria tuturor mormintelor din ograda bisericii. Este o biserică ctitorită de familia boierului Ciolac, oasele căruia se odihnesc în acest locaș. Placa comemorativă era, când am găsit-o, în paragină, acoperită de humă. După ce am curățit-o, am observat că avea și o inscripție. Am văruit-o și am descoperit că pe ea era scris: “În cinstea eroilor români căzuți pentru apărarea Patriei și dezrobirea Basarabiei”. După ce am descoperit-o, m-am adresat autorităților locale, care nu cunoșteau nimic despre ea. Mă miră faptul cum de a scăpat placa comemorativă în timpurile regimului comunist”.
De barbaria regimului comunist a scăpat și un alt monument din sat. Peste drum de biserică, mai exact în apropiere de clopotniță, se înalță o sculptură cu o cruce în vârf, ridicată în onoarea eroilor căzuți în Primul Război Mondial (1914-1918). Mihai Bruja, un localnic naturalizat din Bucovina, ne spune că locul dat a fost neglijat de autorități, pentru că tot cei românesc este călcat în picioare.
“Acest monument a fost ridicat în cinstea eroilor-martiri, care au căzut în Primul Război Mondial. În onoarea acelor oameni care și-au dat viața pentru eliberarea patriei de ciuma roșie aici și la nord de Imperiul Austro-Ungar. Cu părere de rău, toate valorile pe care le-am avut noi, românii băștinași, au fost și sunt călcate în picioare până în prezent atât de autoritățile locale, cât și de centrale. Păcat că acum monumental se află în starea deplorabilă pe care o vedeți. Autoritățile nu vor să recunoască că suntem români. Avem același sânge, suntem aceiași țară, suntem același popor și ne unesc aceleași tradiții. Acest monument a scăpat de distrugere în timpul regimului comunist datorită oamenilor din sat, care au avut grijă de el. Ei nu au permis ca bolșevicii să pună mâna pe el”.
Mihai Bruja a mai adăugat că de monument au avut grijă copiii, nepoții, ba chiar și strănepoții celor căzuți în Primul Război Mondial. În fiecare an, în cinstea ostașilor căzuți în acel război sunt oficiate sclujbe de pomenire.
“Avem, spune preotul din sat, monumentul dedicat eroilor care au căzut la datorie în Primul Război Mondial. Astfel de monumente s-au pastrat puține prin sate. Uite că la noi, la Pârjota, el a fost păstrat de săteni. În fiecare an, împreună cu sătenii facem ordine în jurul monumentului. Mai exact, în ajun de sărbătoarea Înălțarea Domnului sau de Ispas. Înainte veneau nepotii sau copii celor căzuți în război și îngrijeau de monument. Mai exact, rudele acelor eroi, numele cărora sunt scrise pe monument. De exemplu, la noi de 9 mai sunt cinstiți eroii. În România asta se face de Ispas, pe stil nou. Și noi de Ispas oficiem o slujbă în care pomenim ostașii căzuți la Datorie”.
Părintele Marcel Bârgău spune că recent a fost contactat de reprezentanții unei Asociații Obștești care se ocupă de restaurarea monumentelor istorice date uitării.
O Istorie care nu moare
