NordNews
Avem ce spune

O picătură poloneză a permis construcția unui apeduct într-un sat din raionul Edineț

Am ajuns la Tîrnova într-o dimineață geroasă de marți. Termometrele indicau nu mai puțin de minus 12 grade Celsius. Frigul mi-a pătruns până la os, încât mă gândeam: „Ce bine ar fi acum la gura sobei!”. Cu cât mai mult înaintam  pe strada centrală din sat, soarele cu dinții de oțel fermeca acoperișurile caselor. Multe ogrăzi, mai păstrează încă frumusețea autentică a unei gospodării moldovenești: acoperișul din șindrilă fină, copacul de nuc de la poartă, scrânciobul din fața casei cu obloane la ferestre, chiar și gardul cât o șchioapă care desparte grădina de restul ogrăzii. Totuși, ceva s-a schimbat aici, aproape la fiecare colț am zărit câte un furtun de culoare roșie. Se pare că și viața localnicilor s-a schimbat la 90 de grade.

Satul Tîrnova din raionul Edineț se află la aproape 90 de km distanță de Bălți. Se spune că primii locuitori de aici au fost polonezi, iar numele localității are aceeași origine. Oamenii locului au depus efort pentru a trăi bine, într-un secol în care condițiile de trai arată dacă ești sau nu gospodar. Pe lângă felul de a  fi gospodari, târnovenii se mai pot lăuda cu propria oloiniță, moară, școală, grădiniță, parc, terenuri de joacă, iluminat stradal, iar de curând, și cu apeduct, construit cu suportul Poloniei.

Unul dintre multiplele furtunuri de apă instalate în sat

 Ospitalitatea și fericirea mătușii Eva

Prima gospodărie care ne-a făcut din ochi a fost cea a familiei Piruțchi. Moș Boris este un bărbat trecut prin griji și prin nevoi. A muncit o viață întreagă pentru binele celor două „fetițe-garofițe”, așa își dezmiardă el copii. Mătușa Eva este prototipul femeii  de la sat. De când se ține minte a lucrat în colhoz, a cutreierat toate dealurile din preajma satului, le-a prășit, le-a săpat și le-a corcolit  ca pe un nou-născut.

Proiectul de infrastructură  a adus beneficii și o doză de bucurie tuturor localnicilor, dar mai ales mătușii Eva, care niciodată nu a avut parte de un asemenea lux. Nici nu-i venea să creadă când a fost anunțată că va avea și ea apă la robinet și nu va mai fi nevoită să facă drumuri lungi până la fântână, în zilele geroase de iarnă sau ploioase de primăvară și toamnă.

De îndată ce ne-a zărit în fața porții, ne-a invitat în casă fericită, deși tocmai i-a fost administrată o injecție. Are probleme de sănătate, pe care le camuflează cu câte un medicament prescris de vraciul din sat. Pentru ea și soțul ei, care acum este țintuit la pat, nevoia de a avea apă în casă a fost stringentă: „Ne-au tras apă, ne-am făcut o baie, avem o mașină de spălat, nu mai spălăm cu mâna. Este tare ușor, noi, vârstnicii nu mai mergem la fântână după apă. Fântâna ne este tare departe.”

Nici nu am reușit să mă încălzesc bine lângă sobă, că mătușa Eva m-a invitat să-i apreciez baia nou-nouță. Se mândrește cu ea mai mult decât cu casa mare. Femeia s-a lăudat cu apa cristalină, cadă, cabina de duș și veceul din casă. Acum, ziua spălatului nu este doar sâmbăta. Gospodina își spală rufele apăsând doar un buton.

Apa este tare bună, foarte bine spălăm cu ea, ne spălăm, o folosim și în alimentație. Este foarte bună”

Acest serviciu de aprovizionare cu apă potabilă o costă pe familia Piruțchi până la 30 de lei pe lună. Fiecare consumator din satul Tîrnova achită câte 15 lei pentru un metru cub de apă. Sătenii nu plătesc deservirea tehnică a sistemului sau apa propriu-zisă, ci doar curentul electric consumat.

Nu tare, nu tare mult plătim, este foarte bine. –CÂT PLĂTIȚI PE LUNĂ?- Plătim și câte 25 de lei și câte 30 de lei pe lună, vara mai mult plătim. Vara consumăm mai mult pentru grădină, udăm patlajelele, tot ce avem în grădină udăm. Este tare bine”, a spus mătușa Eva. 

Mătușa Eva își amintește cu tristețe de vremurile grele când aducea apă de la fântână pentru animalele din ocol, orătănii și toate treburile casnice. Uneori, era nevoită să care în mâini până la 100 de litri de apă într-o singură zi. Iarna era și mai greu. Femeia încărca pe sanie bacurile cu apă și le trăgea din urma ei până la pragul casei.

„Când aveam vite, când aveam animale ne era foarte greu să aducem apă. Trebuia să ne trezim dis-de-dimineața , pe la ora cinci-șase, ca să aducem apă de la fântână. Ne trebuia multă apă. Ne era foarte greu cu apa, dar acum, de când avem apă în casă ne este foarte ușor. Căram și câte 20 de căldări de apă. Vara mai mult mergea. Pentru animale trebuia apă, aveam văcuță îi dădeam la amiază apă, de trei ori pe zi. Consuma multișoară, tare multișoară apă mergea. Prin grădină udam cu mâna, nu aveam apă în ogradă, cu mâna udam, mai multă apă foloseam, cam câte 100 de litri  pe zi mergeau. Cum era, era omătul mare, iernile erau grele, făceam cărărușă până la fântână, până la portiță făceam cărărușă și veneam la apă, ne aduceam apă, ne făceam și rezerve, ca nu cumva să mai ningă și să astupe drumurile”, a povestit mătușa.

La vară, mătușa Eva vrea să-și construiască și o bucătărie, cu chiuvetă, așa cum a văzut doar în filme. Are multe planuri pentru viitor și mărturisește că pentru ea, viața abia începe.

Povestea mătușii Maria

În cealaltă parte de sat, într-o casă bătrânească își duce zilele grele mătușa Maria. Ea nu a avut destui bani ca să-și tragă apă în ogradă, de rând cu vecinii săi. Legănându-se de pe-o parte pe alta, femeia cară câte jumătate de găleată cu apă aproape în fiecare zi.

Nu am putere, nu am putere, puică. Băiatul meu mai mare are trei flăcăi care învață la medicină. Ce să le fac, o să-mi dea mie bani? Îmi spune: mamică, eu nu le pot dovedi pe toate. Stă în Moscova, nu l-am văzut de un an de zile. O jumătate de căldare aduc. Eu ce, pot duce o căldare, eu nu pot, dacă am 76 de ani, și vraț?”, a mărturisit mătușa Maria. 

Cu câteva zile în urmă, nepoții i-au adus mătușii Maria doi saci de cărbuni, de altfel, ar fi murit de frig, a mărturisit cu lacrimi în ochi femeia.

„Așa mi-a fost frig vreo trei zile, ferească Dumnezeu. Stăteam sub ogheal, vă spun sincer. Eu și feciorului celui mai mare i-am spus: dragul mamei, o să mor și o să mă găsești cu mâinile pe piept.”

Din când în când, femeia este vizitată de mezin, care se îndură să-i mai aducă mamei câte o găleată cu apă. Deși ograda îi este pustie și a rămas aproape de una singură, mătușa Maria îi mulțumește lui Dumnezeu pentru tot ce are. Visează și ea la condiții mai bune de trai, dar nu are bani pentru a le crea.

Am lăsat-o pe mătușa Maria în poarta ogrăzii, ne-a urat sănătate și ne-a condus cu privirea ei binevoitoare, în speranța că vom reveni să-i mai ascultăm necazurile.

Ce a determinat primarul să aplice la acest proiect

În anul 2016, în satul Tîrnova a fost realizat un sondaj despre problemele localității. Aproape unanim, oamenii au decis că au nevoie de apeduct, mai ales că fântânile din sat au început a seca. În anul 2017, primăria a elaborat proiectul tehnic, iar în 2020, apa în robinete a început să curgă. Aproximativ 365 de gospodării din satul Tîrnova au fost conectate la rețea. Apeductul se întinde pe o lungime de 1,6 km.

Investiția totală în construcția și montarea rețelei a constituit circa 8,5 milioane de lei. Din bugetul de stat, prin Fondul Ecologic Național pentru construcția apeductului au fost alocați 6,9 milioane, Ambasada Poloniei a oferit circa 550 mii de lei, iar Consiliul raional Edineț și Primăria satului Tîrnova au avut o contribuție de 500 mii lei și respectiv 590 mii lei.

Turnuri de apă

Din păcate, nu toate gospodăriile au fost conectate la apeduct, deși în primă etapă, oamenii au plătit un preț mai mic pentru acest serviciu. Acum, pentru a avea acces la apă potabilă, sătenii vor fi nevoiți să achite primăriei câte trei mii de lei și să suporte toate cheltuielile pentru utilajele necesare.

„Ideea a venit însăși de la oamenii din localitate, pentru că aveam mahalale întregi unde seca apa. Oamenii erau nevoiți să care de la zeci sau chiar sute de metri apa cu căruciorul.  Este foarte greu de identificat, dar dacă știi să bați, atunci ți se deschide, iar dacă știi să ceri, atunci ți se dă. Cea mai mare parte din bani au fost donați de către Fondul Ecologic, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, cu o sumă a contribuit și Consiliul Raional, pentru că am solicitat, iar Consiliul a fost foarte deschis pentru colaborare. Ne-au ajutat și cu realizarea proiectului tehnic, ei au fost cei care ne-au finanțat. Nu în ultimul rând, cu suportul Ambasadei Poloniei, cu care avem o conlucrare frumoasă deja de câțiva ani, din banii polonezilor ne-am permis să ajutăm fiecare familie ca conectarea la apeduct să coste mult mai ieftin”, a declarat Cornelia Rusu, primarul satului Tîrnova.

La doar 15 km distanță de satul Tîrnova, se află comuna Lopatnic. Aici localnicii se bucură de mult timp de apă la robinete, iar anul acesta autoritățile locale, de comun cu sătenii, au decis să extindă proiectul de infrastructură. Astfel, încă o stradă va fi conectată la rețeaua de apeduct, ceea ce înseamnă mai multe gospodine fericite. Valoarea proiectului a fost estimată la aproximativ 3,8 milioane de lei.

„Este un proiect care prevede extinderea apeductului pe o distanță de 8 km, finanțat de către Fondul Ecologic Național. De asemenea au contribuit și cetățenii, acumulând 15% din suma totală. Ideea a parvenit chiar de la localnici, de la cei care nu au reușit să se conecteze în prima etapă”, a declarat Larisa Moldovan, secretar în cadrul primăriei Lopatnic.

La sfârșitul anului 2019, în raionul Edineț erau aproape 230 de km de apeduct cu 28 de mii de consumatori. În total, în Republica Moldova, peste 800 de mii de gospodării erau conectate la rețeau de alimetare cu apă, adică peste 2 milioane de locuitori.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata