NordNews
Avem ce spune

O poveste tristă cu un taximetrist vesel

Guvernul nostru nu prea are de unde lua bani pentru mega proiectele sale sociale, cu destinație vădit elctorală: majorarea pensiilor și salariilor și, așa cum spuneam și într-un alt material publicat pe nordnews,  încearcă să controleze  foarte strâns micul business  prin impunerea unor noi reguli de joc și să umble la buzunarele propriilor cetățeni prin noi taxe și amenzi.
Zic de amenzi și mă gândesc la spusele unui prieten care, venind  de la Chișinău la volanul automobilului, a numărat până la Bălți tocmai șapte echipaje ale poliției de patrulare, șapte echipaje puse pe cârpirea găurilor din bugetul statului și pe umplerea propriilor buzunare. Îmi amintesc cum, întorcându-ne din Italia și trecând prin Slovenia, Ungaria și România, unicul echipaj al poliției de patrulare întâlnit  în lunga noastră cale a fost cel de lângă Taxobeni, Fălești.
Guvernul, cum spuneam, a considerat că este cazul ca și companiile de taxi și taxiștii, bineînțeles, să nu mai câștige milioane, fără a se împărți regulamentar cu statul. De unde și, s-a decis transformarea lor obligatorie în companii de taximetrie. La prima vedere, e foarte binevenită achitarea costului călătoriei conform datelor aparatului de marcat,  instalat  la bordul vehicolului, și nu la  discreția taxistului, cum era mai înainte. Noua prevedere nu a plăcut însă, din câte știu,  taxistilor, care, dimpotrivă, ar fi trebuit să se bucure, or, costul călătoriei pornește automat de la suma de 19 lei și 95 de bani, de cum se urcă pasagerul, astfel că, de exemplu, dacă mai inainte o călătorie de la autogară până în cartierul Dacia costa 25 de lei, acum tocmai 37 de lei. Nu a plăcut nici unor pasageri, pentru că, iată, costul unei călătorii, pe distanță scurtă, în interiorul unui cartier, poate depăși suma (anterioară) de 25 de lei. Dar vorba ceea, place cuiva, nu-i place cuiva, legea e dură și trebuie respectată.
Toate-s bune și frumoase  în materie de intenții și  de proiecte în statul R. Moldova, păcat să spui, dar basarabeanul nostru a demonstrat nu o dată că are talentul de a dribla/fenta orice lege, regulament, prevedere fie în țară, fie, ce-i drept mai puțin, peste hotare…
Așa s-a întâmplat că, în săptămâna care a trecut, a trebuit să mă folosesc tocmai două seri la rând, dată fiind ploaia de afară, de serviciile unei companii de taximetrie, care răspunde, când apelezi, la 14099. Miercuri, călătoria de la redacție și până acasă m-a costat, conform bonului de casă,  23 de lei, iar joi, aceeași distanță, exact pe același traseu, a valorat, tot conform bonului de casă, déjà 35 de lei. Ușor consternat, l-am  rugat pe șofer, un tânăr de vreo 25-27 de ani,  să-mi explice de unde vine diferența de preț. El m-a informat, cu un fel de veselie inadecvată, că așa arată datele aparatului de marcat, care era amplasat undeva în torpedou, cred. I-am plătit, firește, cu sentimentul omului frecat (fără mijloace de protecție) în cele mai albe așteptări.
Acum ce să zic? De-a Domnul să fi fost eu unica jerfă a taxismetriștilor nevrednici și, atunci,  cei doisprezece lei plătiți în plus, să fie de bogăția sau nevoile  taximetristului.
Dacă nu, atunci invit cititorii noștri să semnaleze și alte istorii triste cu taximetriști veseli, ca să putem examina problema în profunzime și sensibiliza instituțiile abilitate. Nu este exclus că și taximetriștii se confruntă cu destule probleme, create de stat, dar și de proprietarii companiilor, nu doar noi.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata