Cetățenii pleacă din R. Moldova. Peste o sută de oameni zilnic. Unii, temporar, pentru că trebuie să plătească taxe, facturi, impozite, datorii, să-și îmbrace și să-și hrănească copii, să le plătească studiile, să le facă nunți, case etc., alții, pentru a se stabili cu traiul pentru tot restul vieții în țările de adopție. O parte din jurnaliști și sociologi, înfocați prețuitori de metafore și simboluri, compară migrația cetățenilor noștri cu un exod. E o exagerare, firește, nu vorbesc de cantitate, ci de semnificație.
Fenomenul migrației cu care se confruntă actualmente R. Moldova, consecințele căruia riscă să devină devastatoare pentru acest stat, necesită să intre temeinic în cîmpul de atenție al oamenilor de știință, dar mai ales al instituțiilor statului. Zic al structurilor oficiale, pentru că, în majoritatea lor, cauzele și motivele migrației stau în ineficiența, în impotența statului R. M.
Se știe, migrația este una din problemele globale ale civilizației noastre și, în marea lor majoritate, oamenii fug de război și de sărăcie, căutînd adăpost în țările bogate. Și în cazul nostru, la început, oamenii au plecat pentru că nu mai puteau trăi în sărăcie și mizerie, or, statul s-a retras cu preponderență din domeniile pe care este obligat să le gestioneze: medicină, învățămînt, economie, protecție socială. Mai mult, statul a început să profite dublu de cetățenii plecați, nu doar că „i-a împins cu buldozerul” să plece și să scape de grijile lor, dar și și-a format/salvat cu regularitate bugetele magistral din banii (peste un miliard de dolari anual) trimiși de cei plecați să muncească la negru în Rusia și în țările europene. Dar ceea ce ar trebui să-i facă îndeosebi atenți pe guvernanți este trendul actual din acest domeniu. Or, au început să plece masiv și reprezentanții clasei de mijloc, cei care au reușit să-și deschidă afaceri, să-și construiască case cu nuivel, să-și procure automobile de marcă etc. Ei pleacă mobilați de convingerea că în R. Moldova nu mai există viitor pentru copiii lor. E trist de tot, întrucît middle class e dintotdeauna motorul dezvoltării unei societăți.
Am putea să-i învinuim de ne patriotism și de alte păcate civice, dar… ei au dreptate, pentru că: într-o țară în care puterea nu protejează cetățeanul, nu-i asigură bunăstarea, ci îi fură din buzunare un miliard, apoi, cu aceeași nerușinare, îl obligă prin lege ca să întoarcă treptat acest miliard din pensii, salarii, venituri, în care băieții șmeceheri, care știu să fure cu artă, devin eroii zilei, în care cetățeanul, cu polița de asigurare medicală în buzunarul de la piept, își plătește examenele medicale, tratamentul și intervențiile chirurgicale, în care preoții te sfătuie din strană să votezi pentru Dodon și nu pentru Maia Sandu, în care o bună parte de presă, aservită puterii, „spune minciuni cu a ei guriță”, în care profesorii trebuie să se ducă „cu rîndul cu vacile”, practicînd de nevoie și alte exerciții agricole, iar liceenii își pun capăt zilelor, pentru că au ratat exemenele de BAC, în care prețurile la tot și la toate cresc după legi „necunoscute” încă de economia de piață, în care cheltuielile pentru înmormîntare sunt echivalente cu cele pentru existență, în care un partid, care intră în Parlament cu doar 19 deputați, ajunge să dețină, prin coruperea și șantajul deputaților din alte formațiuni, majoritatea în acestă instituție, în care, capac la toate, puterea nu poate fi schimbată democratic, or, opțiunea cetățenilor este invalidată de o justiție descalificată, chiar nu face să rămîi…
Cu ani în urmă, cîntărețul Gheorghe Țopa îi îndemna duios pe moldovenii risipiți prin Uniunea Sovietică: „Veniți acasă, măi copiii…” Acum, cînd cîntă deja pentru Usatîi, Dodon și Palhotniuc, poate să le spună cu aceeași onestitate muzicală: „Plecați de-acasă, măi copii… că-i bîja”.
Anatol Moraru // Plecați de-acasă, măi copii…
