Permisul rusesc de rezidență permanentă oferă celui care îl deține drepturi similare cu cele ale cetățenilor ruși, cu excepția dreptului deplin la vot sau cel de a fi recrutat pentru serviciu militar. Rezidenții permanenți sunt taxați la același nivel ca cetățenii ruși – care poate fi semnificativ mai mic decât cel pentru străini. Aceștia pot intra și părăsi Rusia fără viză, pot folosi schemele care nu depind de viză în raport cu alte țări, pot lucra fără permis de muncă, pot accesa servicii sociale și pot demara afaceri și cumpăra proprietăți cu mai puțină birocrație.

Însă, unii experți au declarat pentru Izvestia că cheltuielile propuse pentru programul rusesc sunt relativ crescute în comparație cu multe alte scheme de investiții care acordă rezidență în sisteme judiciare mai populare, precum statele UE și insulele din Caraibe.

Cea mai ieftină opțiune propusă de către Ministerul Economiei are în vedere ca un străin să înființeze o companie rusească, să investească 10 milioane de ruble (130.000 de dolari) și să angajeze cel puțin 10 lucrători ruși. Pentru a căpăta rezidența prin achiziția de proprietate sau obligațiuni guvernamentale, un aplicant va trebui să investească cel puțin 30 de milioane de ruble (390.000 de dolari). Un program similar din Grecia, care oferă rezidență permanentă în UE, cere o investiție de doar 250.000 de euro în imobiliare.

Aplicanții probabil tot vor trebui să promoveze un test de limba rusă pentru a primi viza. Cerința Rusiei ca rezidenții permanenți să declare conturi bancare străine ar putea să mai diminueze din apetitul pentru program, transmite publicația The Bell.

Autoritățile rusești nu au privit cu ochi buni alte pașapoarte speciale și schemele de obținere a acestora care au ajutat ruși bogați – și banii acestora – să părăsească țara. Federația s-a angajat într-un efort controversat în ultimii ani pentru a atrage investitori ruși să se întoarcă – așa-numita “listă Titov” – promițând amnistii fiscale pentru cei care aduc capital înapoi în Rusia.