Am asistat în ultima săptămână la multe supărări. Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care a amendat starea precară de lucruri din R. Moldova, invalidarea rezultatelor alegerilor locale din Chișinău a fost, se vede, ultima picătură care a umplut paharul răbdării, pentru că anularea mandatului lui A. Năstase înseamnă, de fapt, defectarea mecanismului de schimbare a puterii prin alegeri. În consecință, Comisia Europeană a stopat procesul de acordare a ajutorului macrofinanciar de 100 de milioane de euro pentru R. Moldova, înaintând un șir de condiții foarte dure pentru reluarea finanțării. Totodată, a fost blocată și alocarea a 28 de milioane de euro pentru reforma justiției. Au înțeles în sfârșit demnitarii și contabilii europeni că aruncă banii în vânt. Li-o fi tradus cineva în engleză proverbul românesc despre lupul care își schimbă look-ul, dar năravul ba.
La rândul său, Partidul Democrat s-a supărat pe “partenerii europeni” pentru această rezoluție dură și, ca un copil obijduit, a calificat această decizie drept una politică. A mai spus că rezoluția convine perfect aspirațiilor nocive ale opoziției, și că, în genere, guvernarea are bani destui, se va descurca singură și va continua să promoveze reformele în R. Moldova, numai că după un grafic propriu, nu neapărat coordonat cu Bruxelles-ul. Cel mai tare i-a enervat pe liderii pediști faptul că birocrații europeni i-au penalizat pentru că, chipurile, guvernarea „n-a vrut să se amestece în treburile justiției”. Adică oricât de tare n-ar fi vrut Plahotniuc & Co să-i roage pe Berdilo, Druță și pe ceilalți îngeri ai justiției ca aceștia să valideze rezultatele scrutinului electoral din Chișinău, nu le-ar fi reușit nimic, că doar la noi, știe toată lumea bună, justiția este onestă și dură. Aserțiunea dată pretinde la a deveni bancul anului.
Ar fi multe lucruri de spus pe marginea acestor evenimente de importanță, întrucât comunitatea noastră are nevoie de o amplă discuție despre tot ce ni se întâmplă și cum ni se întâmplă. S-ar putea produce și această minune, dacă mass-media și societatea civilă și-ar face onest datoria. Până una alta, trebuie să constatăm că europenii, mai bine zis, instituțiile europene culeg acum roadele unei atitudini exagerat de tolerante, infantile aproape, față de matrapazlâcurile de tot soiul care s-au făcut în ultimii ani de către guvernarea “pro europeană”. Funcționarii europeni care activează în R. Moldova (diplomați, reprezentanți ai diferitor instituții, organizații și misiuni), care sunt plătiți ca să ia zilnic pulsul realității de la noi, au făcut figura mieilor pascali când a fost furat miliardul , dar și când nu s-a făcut/se face nici o tentativă serioasa de a-l recupera, când au fost scoase din cursă electoral formațiuni politice sau candidați electorali, când justiția a făcut show din procesele intentate lui Filat, Șor sau Platon, când Curtea Constituțională dansa menuet, când se juca la scenă deschisă spectacolul politic „Dodon – președinte”, când zecile de milioane de euro, destinați dezvoltării economiei, agriculturii etc., dispăreau în nisipul corupției. Nu au observat cum ceea ce se dezvoltă în R. Moldova sunt cartierele de case de lux din jurul Chișinăului și nu s-au întrebat cum de în cel mai sărac stat din Europa străzile din Chișinău se sufocă de automobile scumpe la care mulți europeni doar visează.
Acum au înțeles, pare-mi-se, că au fost prostiți în toți acești ani tocmai de partenerii lor „pro europeni”. Dacă vor ceda și de data acesta, adică dacă se vor împăca cu situația că mai bine o guvernare infectă, dar care se declară pro europeană, decât una pro rusă, atunci la sigur că metafora Statul R. Moldova s-a închis, rugăm să nu deranjați! ar putea deveni o realitate.
Tăcerea mieilor europeni
