NordNews
Avem ce spune

„The Economist” a ales ţara anului 2021. Republica Moldova, printre finaliste

În fiecare an, prestigioasa revistă „The Economist” alege o „ţară a anului”. Premiul nu se acordă nici celei mai mari, nici celei mai bogate şi nici celei mai fericite, ci celei care, în opinia jurnaliştilor, şi-a îmbunătăţit cel mai mult imaginea în 2021, scrie tvrmoldova.md

Printre câştigătoarele din trecut s-au numărat Uzbekistan (pentru abolirea sclaviei), Columbia (pentru că a făcut pace) şi Tunisia (pentru că s-a deschis către democraţie). Anul acesta, menţionează publicaţia, a fost unul dificil, mohorât şi doar câteva „stele” au strălucit. Printre ele s-a numărat însă şi Republica Moldova.

În 2021, Covid-19 a continuat să răspândească nenorocirea, în timp ce vaccinurile concepute în mod atât de strălucit au fost distribuite în mod inegal şi au apărut noi variante, cum ar fi Omicron. În multe ţări, libertăţile civile şi normele democratice au fost erodate. Principalul lider al opoziţiei din Rusia, Alexei Navalnîi, a fost încarcerat. Susţinătorii lui Donald Trump au luat cu asalt Capitoliul în SUA. Războaiele civile au cuprins Etiopia şi Myanmar. Cu toate acestea, în mijlocul întunericului, câteva ţări au strălucit, scrie The Economist, citat de digi24.ro.

În micul stat Samoa, justiţia a dezamorsat o criză constituţională, a dat afară partidul aflat la putere de 33 de ani şi un prim-ministru care pretindea că a fost ales de Dumnezeu şi a instalat un reformator, prima femeie care ocupă această funcţie.

Republica Moldova, una dintre cele mai sărace ţări din Europa, a fost mult timp un centru pentru spălarea banilor din Rusia. Dar la sfârşitul anului 2020 a ales-o ca preşedinte pe Maia Sandu, o luptătoare împotriva corupţiei, iar în 2021 a încredinţat partidului ei controlul în Parlament, arată The Economist.

Zambia şi-a recâştigat democraţia. În urmă cu un an, ţara era coruptă şi falimentară. În august, conducătorii săi au încercat să fraudeze alegerile, dar populaţia l-a votat pe Hakainde Hichilema, un om de afaceri liberal, cu o marjă atât de mare, încât fraudarea votului a eşuat. De atunci, Hichilema a încheiat un acord cu FMI, a promis că va reduce subvenţiile risipitoare la combustibil şi electricitate şi a început să investigheze corupţia.

Lituania a luptat şi ea pentru valorile democratice şi s-a dovedit o ţară curajoasă. Dacă acest stat baltic ar fi un oraş, abia dacă ar intra în top 40 din China, după populaţie. Cu toate acestea, a sfidat guvernul de la Beijing, permiţând Taiwanului să deschidă un birou de reprezentare în Vilnius, capitala Lituaniei. Pe de altă parte,  Lituania a ţinut piept unor regimuri autoritare. A oferit adăpost disidenţilor din Belarus şi Rusia, inclusiv femeii care a câştigat, probabil, cele mai recente alegeri prezidenţiale din Belarus, Svetlana Tihanovskaia. Liderul autoritar al Belarusului, Aleksandr Lukaşenko, a încercat să se răzbune forţând mii de refugiaţi „de import” să treacă graniţa lituaniană. Lituania a răspuns ferm, dar ceva mai uman decât Polonia, pe care Belarusul a provocat-o în acelaşi mod. „Dar chiar şi aşa, nu ea este câştigătorul nostru”, menţionează The Economist.

Această onoare revine Italiei, dezvăluie revista şi argumentează: „Nu pentru măiestria fotbaliştilor săi, care au câştigat marele trofeu al Europei, şi nici pentru vedetele sale, care au câştigat concursul Eurovision, ci pentru politica sa. The Economist a criticat în repetate rânduri Italia pentru că şi-a ales lideri precum Silvio Berlusconi, care ar fi putut urma cu folos îndemnul cântecului câştigător al Eurovisionului: „Taci şi fă”. Din cauza guvernării slabe, italienii erau mai săraci în 2019 decât erau în 2000. Cu toate acestea, în acest an, Italia s-a schimbat. Prin Mario Draghi a căpătat un prim-ministru competent şi respectat la nivel internaţional. Pentru prima dată, o largă majoritate a politicienilor săi au îngropat securea războiului pentru a susţine un program de reformă profundă care ar trebui să-i garanteze Italiei că primeşte fondurile la care are dreptul în cadrul Planului de Redresare post-pandemic al UE. Rata de vaccinare a Italiei împotriva COVID este printre cele mai ridicate din Europa. Iar după un an 2020 dificil, economia sa îşi revine mai repede decât cea a Franţei sau a Germaniei”.

Publicaţia adaugă că există pericolul ca această infuzie neobişnuită de guvernare sensibilă să fie inversată, pentru că dacă Mario Draghi va vrea să fie preşedinte, o funcţie mai mult ceremonială, ar putea fi succedat de un prim-ministru mai puţin competent. „Dar este greu de negat că Italia de astăzi nu este un loc mai bun decât era în decembrie 2020. Pentru asta, o declarăm ţara anului (2021). Auguroni!” – încheie The Economist.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

"
"