Țiganii din Otaci: între lux și sărăcie

Unii trăiesc în lux, iar alții dorm pe podele goale și reci și pregătesc mâncare la rug. Vorbim despre romii din orașul Otaci, din nordul Republicii Moldova. În această localitate, numărul lor, în raport cu restul populației locale, constituie aproximativ 60 la sută, în timp ce în Soroca, capitala romilor, doar 3%.  Astăzi, Otaciul este împărțit în două cartiere – centrul, în care locuiesc romii bogați sau casta superioară, și Cartierul nr. 13, în care locuiesc țiganii săraci.

 

Cel mai bogat locuitor al comunității romilor este văduva baronului din Otaci, Mecca (numele oficial al doamnei este Raisa Preda), în vârstă de 65 de ani. Afacerea sa cuprinde o fabrică de confecții, un atelier de reparat încălțămintea, un salon de înfrumusețare, care oferă servicii de manichiură și 3 case: una mai frumoasă decât alta.

 

`Toată viața am muncit în orașul Moscova. Am cusut articole de îmbrăcăminte de protecție, la fabrica „Kraskova”. Apoi, am revenit în Moldova. Am cumpărat câteva livezi și le-am îngrijit, ne-am ocupat de cultivarea grâului și a semintelor de floarea-soarelui. De fapt, și acum avem aceleași activități”, spune Raisa Preda, văduva baronului din Otaci.

 

Cea mai mare mândrie a stăpânei este casa cu etaj, care are aspectul unui muzeu. Aici domnește o curățenie impecabilă. Masa din marmură, tablourile scumpe, statuetele din lemn sculptat sunt doar câteva dintre obiectele care-ți fură imediat privirea.

Ion Pleșco locuiește în Otaci de mai bine de 60 de ani. El își amintește că, în copilăria sa, a avut un stil de viață nomad. Acum, bărbatul este mediator comunitar, are funcția de a facilita comunicarea romilor cu autorităţile locale.

 

„Aveam cai, căruțe. Mergeam dintr-un oraș în altul, dintr-un sat în alt sat. Locuiam în corturi, în șatră.  Ne ocupam cu prelucrarea fierului.  Confecționam topoare, seceri și alte unelte agricole necesare țăranilor”, povestește mediatorul, Ivan Pleșco.

 

El, ca și o treime din populația de etnie romă din Otaci, a reușit să urce treptele scării sociale datorită comerțului. Acesta rămâne a fi activitatea de bază a locuitorilor acestei localități.

 

„Atunci ne-am construit casa și ne-am amenajat ograda.  Am câștigat bani muncind nu doar în Moldova, ci și peste hotare. În Rusia, în Ucraina, am desfășurat activități comerciale”, a mai adăugat Ivam Pleșco.

În ziua în care echipa nordnews realiza acest reportaj, în familia Pleșco, a avut loc un frumos eveniment – botezul celei mai mici nepoate. Gospodinele au pregătit bucate tradiționale.

 

„ Astăzi pregătim sarmale. Sunt bucatele noastre tradiționale. Prăjim pârjoale, cârnați, pregătim diverse prăjituri delicioase”, se mândrește Rita Pleșco, locuitoare a orașului Otaci

 

Puțini romi își fac studiile la un gimnaziu sau liceu. De obicei, cei care, totuși, absolvesc sunt romii din familiile bogate. Tradițiile căsătoriilor la vârste fragede țin deja de domeniul trecutului.

 

„Astăzi a luat o notă bună bună la istorie, a fost dificil. Se descurcă mai bine la engleză, face ore de limba română.   Sunt elev în clasa a VIII-a. Vreau să absolvesc studiile gimnaziale și sper să fiu admis într-o altă instituție de învățământ.  Vreau să devin inginer. Acesta este unul dintre visele mele”, spune băiatul.

 

„ În mare parte, romii au doar 4-5 clase, deoarece emigrează fie în Ucraina, fie în Rusia. Copiii nu mai absolvesc studiile. Ei pleacă cu părinții lor la muncă peste hotare”, a menționat Vasile Traghira primarul orașului Otaci.

E de mirare faptul că la Otaci romii dețin acte de identitate, spre deosebire de comunitatea de romi din Bălți sau Soroca. Printre ei sunt multe mame singure. Localnicii au înțeles că acest statut poate fi o sursă eficientă de venit.

 

„ Un țăran care a muncit 50-60 de ani în kolhoz are o pensie în valoare de 900 de lei, iar o mamă singură primește o îndemnizație de 4-6 mii de lei”, a precizat primarul.

 

De trei ani, această familie formată din 8 membri locuiește într-o casă dărăpănată de la marginea orașului. Podeaua e roasă de șobolani. În loc de paturi, membrii familiei dorm pe niște saltele murdare aduse de la gropa de gunoi.  Nu au condiții elementare de igienă… Astfel cresc cei cinci copii. Cei mai mari, care au 10 și 7 ani, nu a frecventat nicio zi școala.

 

„Noaptea, aprindem lumina și dormim cu lumina aprinsă. Copilul cei mic deja de câteva ori a fost atacat de șobolani”

 

„Noi mereu am trăit așa. Locuim acolo unde ni se oferă un loc de trai. Câțiva oameni ne-au permis să locuim în apartamentele lor, atâta timp cât ei erau plecați peste hotare. Noi am locuit la ei”.

 

Familia susține că cerșitul este singura lor sursă de supraviețuire.

 

 

„Ea merge și cerșește de la oameni, merge la piață.  Sunt foarte bolnavă. Sufăr de inimă și diabet zaharat. Mă simt foarte rău… Nu pot merge, cad.  Uneori, când mă simt mai bine, îmi iau și copiii și cerșim împreună. Oamenii îmi oferă și produse, și haine. Ne ajută cu ceea ce pot ei”, se plânge  femeia.

„E greu cu copii. N-am mâncare, n-am bani, nimic. Bărbatul este la închisoare”, povestește o altă femeie.

 

Acum 100 de ani, orașul Otaci a fost populat de evrei. Aici s-a născut unul dintre cei mai de succes oameni de afaceri din Canada, filantropul Samuel Bronfman. În urmă cu câțiva ani, nepotul său a vizitat de două ori orașul de baștină al străbuneilor săi.

 

„Apoi a dispărut și niciun membru al comunității evreiești din Chișinău nu mai știe nimic despre el. Am scris, în nenumărate rânduri, mesaje ambasadei din Israel.  Am dorit să instalăm un monument în locul sinogogei, o clopotniță, dar nimeni nu a avut dorință. Acum, în această localitate nu mai locuiesc evrei, doar 3 persoane”, a declarat primarul.

 

Astăzi, în Otaci, locuiesc 12 mii de persoane. Aproape 6000 de locuitori sunt romi, numărul lor fiind echivalent cu numărul total al moldovenilor și ucrainenilor.

 

leave a reply