Transnistria, rușii și Dodon

Adunarea Generală a ONU a votat proiectul de rezoluție, propus de Republica Moldova, privind “Retragerea completă și necondiționată a forțelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova”. Știrea a trezit, după cum era și de așteptat, rezonanțe largi și diverse. Lumea bună de la noi s-a bucurat – ura, în sfârșit, trupele ruse vor trebui să plece!

Kremlinul s-a inflamat imediat, calificând această decizie printr-un uzat limbaj diplomatic drept: “provocatoare”, “odioasă” și “primejdioasă”. Păi, cum altfel, altfel n-are cum să fie.

Actorii de teatru și diafilm politic din Transnistria au declarat cu fermitate că trupele ruse nu vor pleca nicăieri, pentru că îmtregul popor al acestei “țări”, constituită din 5 raioane și un municipiu, nu le va permite acest lucru.

Până în acest punct, lucrurile sunt clare: când lumea e un teatru, fiecare joacă cum pute.

Dar cei de la ONU nu au luat în calcul un factor de mare importanță în toată această afacere geopolitică – proiectul de reglamentare a diferendului transnistrean promovat de  ilustrul nostru președinte Dodon. Din chiar primul minut, când a aflat despre hotărârea adoptată de înaltul for, președintele nostru iubit a sărit ca ars, de parcă… căzuse în pădurea de la Condrița peste o familie de arici. Nu-i bine deloc, a pronunțat el cu înțelepciune geostrategică, această rezoluție va produce/provoca  perturbații în zonă.

Stimați fani ai lui Igor Dodon, oriunde ați fi, voi președinte al cărui stat l-ați votat pe cetățeanul de la Sadova? Care om politic sănătos la cap, nu vorbesc de lichele, consideră că aflarea unor forțe străine pe teritoriul țării sale înseamnă  liniște, pace și bunăstare.

Oricum, e salutabilă intenția guvernării de a sensibiliza, fie și târziu de tot, cele mai importante organisme internaționale vis-a-vis  de problema Transnistriei.

Cum nu avem perspicacitatea și clarviziunea expertului Oazu Nantoi, nu  putem spune cum și încotro vor merge lucrurile până la urmă.

Voi fi totuși sceptic. Asta pentru că, vă amintiți, a mai existat o decizie privind retragerea trupelor ruse, adoptată încă în 1999 la summitul OSCE de la Istambul, hotărâre care așa și a rămas cerneală pe hârtie.

Apoi, ONU, din păcate, a devenit o organizație care ia decizii pe care, în mare parte, nu le mai onorează nimeni. Nu înzadar, Donald Trump o consideră o instituție impotentă.

Iată, dacă s-ar implica la modul serios SUA, ca să visăm puțin, atunci problema acestui conflict înghețat de decenii ar putea fi soluționată destul de rapid.

Până una alta, Transnistria a devenit pentru noi un fel de geamantan fără mâner.

leave a reply