NordNews
Avem ce spune

Unde ni-s intelectualii?

Știm încă de la școală: implicarea intelectualilor (în special a scriitorilor) în Mișcarea de Eliberare Națională e de necontestat. Pe atunci poeții urcați la tribuna din Piața Marii Adunări Naționale aprindeau, prin discursurile lor înflăcărate, speranță și unitate de neam printre cetățenii veniți din toate colțurile republicii. Ei se numărau printre apostolii vremurilor, iar poporul îi urma, cu flori în mâni, la Prut, să construiască legendarul pod între români. Atunci unii au devenit, de voie, de nevoie, poeți de tribună și-au încurcat-o atât de rău, că nici până astăzi nu înțelegi unde e poezie și unde e discurs politic în cărțile lor.
 
Lor le datorăm ceea ce avem azi, și bune, dar mai ales rele, cum îmi zicea recent cineva, într-o discuție. Adică, mai pe înțelesul tuturor, din vina intelectualilor am ajuns noi să trăim vremuri atât de triste.
„Astăzi, când țara e în mare primejdie, când Maia Sandu, adică opoziția, dar și unioniștii sunt ridicați cu forța de la monumentul lui Ștefan cel Mare și din PMAN, Uniunea Scriitorilor, de exemplu, nu redactează niciun comunicat, prin care să-și exprime (cel puțin) îngrijorarea. Apoi se plâng că trăim așa cum trăim, când ei stau și vorbesc cu orele pe la evenimente și lansări, în loc să se implice și să facă ceva!”, și-a încheiat omul nemulțumirea.
 
Pe de o parte, îi dau dreptate. Adică au și ei, scriitorii/ artiștii o „jucărie” a lor și nu văd nimic în jur. În țară se fură miliarde, iar ei polemizează pe marginea a tot felul de finețuri estetice, care nu umplu stomacul nimănui. O fi, cine știe…?
Dar mă întreb acum: De ce scriitori au ajuns din eroi naționali în (aproape) niște anonimi, care cu greu fac față necesităților vieții? De ce puterile „democratice” care s-au tot succedat în acești 27 de ani nu le-a prețuit sacrificiul? (Cu rare/ ocazionale excepții, firește…)
E cert, din urma independenței scriitorii n-au tras mari foloase. Bine, acum există libertate de expresie, vorbim și scriem în limba română, dar oare asta e de ajuns pentru un scriitor? Sau artiștii n-au nevoie de un strict necesar, financiar vorbind…?
Și de ce, atunci și acum/oricând, ei să fie entuziaștii, în linia întâi, carnea de tun?…
Mă întreb și vă  întreb acum: câți oameni de afaceri ies în stradă? Nu din interes, așa, din dragoste de țară…
Câți procurori, judecători, funcționărași de prin ministere etc?  Că ăia tot intelectuali sunt, nu?… Cei pe care independența RM i-a făcut gospodari, ies la proteste?… Se implică?…
 
În plus, s-a văzut: în RM, când se apucă scriitorii de politică, e prăpăd! Mai bine nu se băgau în această mocirlă Dabija, Matei, Hadârcă și alții, care au tot adunat averi, din mare dragoste pentru neam și țară…
 
Așa că (părerea mea), scriitorii trebuie să facă ceea la ce se pricep- să scrie, să (se) citească și să discute despre literatură.
 
Iar atunci când fiecare va face ceea la ce se pricepe cel mai bine, poate că vom trăi și noi mai bine… Și o să avem timp pentru o carte, un spectacol, o expoziție, un film bun și o faptă bună…
 

Al vostru V. P.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata