VIDEO | De la Bălți la Maramureș – Patria a 30 000 de ucraineni

MARAMUREȘ – PĂMÂNT MINUNAT

La 350 de kilometri de malul stâng al Moldovei, printre munții și pădurile României se întinde Maramureșul. De aici, la mijlocul secolului al XIV-lea, primul Voievod al Moldovei, Dragoș Vodă, împreună cu oamenii lui, s-au mutat pe malul drept. Conform legendei, Dragoș a venit aici pentru vânat, și fiindcă i-au plăcut mult aceste locuri, le-a populat cu români maramureșeni.

După el, Bogdan I a înfăptuit independența față de Ungaria.

Județul Maramureș se deosebește nu doar prin peisajele naturale, desprinse parcă din povești, dar și datorită unei arhitecturi uimitoare.

Totodată, acesta este un exemplu de armonie interetnică și multiculturalism.

Dovadă este comunitatea ucraineană, care își păstrează limba, credința și tradițiile. În fiecare an, în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, în municipiul Sighetu Marmației are loc „Festivalul de colinde, datini și obiceiuri de iarnă”.

SIGHETU MARMAȚIEI

Sighetu Marmației se află pe malul stâng al râului Tisa, care desparte Ucraina de România. Un oraș curat, frumos amenajat și cu o infrastructură dezvoltată. Din cei 38 000 de locuitori, 750 sunt ucraineni.

UCRAINENII – POPULAȚIA INDIGENĂ DIN MARAMUREȘ

Dacă îi întrebi când strămoșii lor s-au mutat în aceste locuri, majoritatea ucrainenilor îți vor răspunde că au locuit aici dintotdeauna. Acest lucru este confirmat și de documentele de acum 700 de ani, în care satele ucrainene din regiune erau menționate, deopotrivă cu cele românești.

„România este casa noastră. Aici ne-am născut, am crescut. Când discutăm despre comunitatea ucraineană în România, discutăm despre o comunitate autohtonă. Foarte multe localități sunt atestate documentar de peste șapte secole. Vorbim despre localități în care populația ucraineană este majoritară – peste 100 de localități. În Maramureș, unde ne aflăm acum, trăiește cea mai numeroasă comunitate ucraineană din țară, aproximativ 60%”, a povestit Nicolae-Miroslav Petrețchi , deputat, Președintele Uniunii Ucrainenilor din România.

În România, ucrainenii sunt al patrulea grup etnic ca mărime, după români, maghiari și romi. Conform recensământului din 2011, numărul lor este de aproape cincizeci și una de mii.

În Maramureș sunt 30.286 de ucraineni, ceea ce reprezintă 6,43% din populația județului, majoritatea locuind în mediul rural.

Cei mai mulți ucraineni trăiesc în comuna Rusko Polyana – 9.254 din 10.073 locuitori.

BISERICA UCRAINEANĂ SE CONDUCE DUPĂ CALENDARUL IULIAN

Cea mai mare parte a ucrainenilor din Maramureș sunt enoriași ai Vicariatului Ortodox Ucrainean, ce se află în subordinea Bisericii Ortodoxe Române. Totuși, spre deosebire de bisericile românești, acestea se conduc de calendarul iulian. Prin urmare, Crăciunul este sărbătorit pe 7 ianuarie. Slujbele la biserică se desfășoară atât în limba ucraineană, cât și în română.

Cea de-a 30-a ediție a „Festivalului de Colinde și Rituri de Iarnă”, organizat de Uniunea Ucrainenilor din România, a început pe 15 ianuarie, cu o slujbă la Biserica „Înălțarea Sfintei Crucii”, fondată în 1791.

Tradițional, evenimentul are loc după sărbătorirea Anului Nou pe stil vechi.

După slujba divină, toți doritorii au putut admira costumele tradiționale. La parada organizată în cadrul festivalului au participat circa 30 de localități din România și Ucraina.

„Asigurăm cu mâncare și cazare 700 de persoane. Cred că nu este puțin. Fondurile sunt oferite de Guvernul României, fapt pentru care le mulțumesc. Sunt nu doar ucraineni din România, dar toate minoritățile care trăiesc pe acest pământ minunat au aceste drepturi nelimitate și foarte bune”, a spus Miroslav Petrețchi, președintele filialei Maramureș a Uniunii Ucrainenilor din România.

PARADA COMUNITĂȚILOR UCRAINIENE

Participanții la paradă au defilat deghizați în îngeri, eroi sau diavoli. Unele costume sunt realizate manual, iar altele au fost transmise din moși-strămoși. Anume așa unii locuitori își fac apariția la porțile gospodarilor, din ajunul Crăciunului și până de Bobotează. Colindatul aduce recoltă, prosperitate și alungă răul. Iar clipoțieii sperie forțele negre.

„Aceștia se numesc „dido”. Avem haine din lână de oaie. Tradițiile trebuie păstrate, nu trebuie pierdute.”, ne-a spus Alexandru Binușac, locuitor din comuna Remeți, județul Maramureș.

„Vreau să joc rolul unui erou. Această cască este din Primul Război Mondial, de la străbunicul meu”, a povestit Nemet Cosmin Sorin, și el din comuna Remeți, județul Maramureș.

„Sunt al doilea înger. El este primul înger și împreună ducem această casă. Sunt făcute de alții cu mult timp în urmă, iar acum păstrăm tradițiile și purtăm aceste costume”, a spus Nerghel Janel Emanuel, de asemenea, din comuna Remeți, județul Maramureș.

„Am venit să colindăm și să prezentăm obiceiurile regiunii noastre. Acest costum a fost realizat manual de bunica mea”, a povestit Denisa Danciulescu, din comuna Mihăileni, județul Botoșani.

Majoritatea participanților îmbracă haine naționale. Iar fiecare comunitate are propriul stil.

„Acest port este format din năframă, vestă, sveter (pulover), sumnă și fartuc (șorț). Se deosebește că nu avem veste la fel și portul este diferit. Unii au doar flori, noi avem batic, adică năframă”, a explicat Beatris Bonariuc, din Rona de Sus, județul Maramureș.

UCRAINENII DIN MARAMUREȘ SUNT BILINGVI

Ucrainenii de aici păstrează tradițiile, credința și limba, de sute de ani. În Sighetu Marmației există un liceu cu predare în limba ucraineană, care poartă numele poetului Taras Șevcenko. Totodată, în mai multe sate de aici se predă limba ucraineană.

Unii ucraineni s-au mutat în România după Primul și după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Alte valuri de migrație au fost provocate de represiunile țarului Petru I, după înfrângerea revoltei condusă de Hatmanul Ivan Mazepa, în 1709, dar și în urma distrugerii Sichului Zaporozhian de către Ecaterina a II-a, în 1775, precum și după înfrângerea mișcării de eliberare națională din 1917-1920 și represiunile guvernului sovietic.

Maria Miron a venit în Sighetu Marmației din Banat, pe când era doar o copilă. Strămoșii ei s-au mutat acolo în anul 1914 și erau meșteri care știau să îmblânzească lemnul:

„–Am învățat aici, în liceu. Tot aici m-am căsătorit și am rămas. Merg la biserica ucraineană. Fratele meu Ivan Kovaci scrie ziare ucrainene la București. El știe mai multe, mai multă istorie, dar eu mai puțin. Am fost profesoară aici, în Sighet. Acum sunt pensionară.

-Ați învățat în liceu ucrainean?

-În ucraineană și română. Au fost materii care se predau numai în ucraineană.

Ucrainenii din România vorbesc între ei limba învățată de la părinți și bunei.

„Noi, ucrainenii, acasă, la școală vorbim în limba ucraineană. Colindele, desigur, sunt transmise de la bunici, de la părinți, de la tata și de la mama. Încercăm să le păstrăm și să le transmitem mai departe.”, povestește Irina Liuba Horvat, secretar general al Uniunii Ucrainenilor din România.

Așa se face că localnicii ucraineni au două limbi materne. Le învață din copilărie, pentru a le fi ușor să comunice și să studieze.

„Cei care au venit sau s-au căsătorit aici au familii mixte. Bărbați din Ucraina și femei locale și invers, mai multe fete din Ucraina. Dar ei învață româna foarte repede, se angajează în câmpul muncii. Adică totul este bine. Nu mi se pare normal să nu cunoști limba statului în care trăiești”, susține Vasile Pasenciuc, Prim-vicepreședinte al Uniunii Ucrainenilor din România.

DREPTURILE UCRAINIENILOR

Ucrainenii sunt o parte organică a statului și a societății românești, așa că un loc în Parlament este rezervat comunității lor, iar Uniunea Ucrainenilor din România are dreptul de a desemna candidați la alegerile locale.

Vasile Pasenciuc a povestit că în comuna sa natală – Remeți, din comunitatea ucraineană au fost aleși primarul și patru consilieri.

„Aici avem o comunitate care trăiește în pace și prietenie: români, maghiari, evrei și ucraineni. Acest lucru ne definește ca un oraș multicultural și multinațional”, declară Vasile Moldovan, primarul municipiului Sighetu Marmației.

„România este un exemplu, dacă vorbim de promovarea și păstrarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților etnice. Acum multe state împrumută modelul românesc în domeniul drepturilor minorităților etnice. Apropo, fără sprijinul statului, nu am putea desfășura astfel de evenimente.”, a menționat Nicolae Miroslav Petrețchi, deputat în Parlamentul României și Președintele Uniunii Ucrainenilor din România.

RELAȚIILE CU UCRAINEII DE PESTE TISA

În pofida granițelor, ucrainenii țin legături strânse cu rudele lor, ajutând refugiații și trimițând ajutoare în Ucraina, invadată de trupele militare rusești. Mai mult, la festivalul din acest an, au venit și colective din regiunile Ivano-Frankivsk și Kiev.

„Deja în a doua zi de război am trimis peste podul din Sighet, în partea ucraineană, ajutoare umanitare, alimente, medicamente, haine. Am cazat peste 300 de persoane care au fost asigurați cu patru mese pe zi, condiții de somn, baie. Am achitat din fondurile UUR. Am deschis și trei conturi bancare în euro, dolari și lei românești. În unele zile trimiteam câte cinci convoaie. Am asigurat transportul cu avioane, mașini personale dacă refugiații doreau să ajungă în Cehia, Polonia și chiar SUA”, a menționat Miroslav Petrețchi, președintele filialei Maramureș a Uniunii Ucrainenilor din România.

Unul dintre colectivele din Ucraina care au participat la festivalul din România a fost «Сонячна струна», din satul Kuty, regiunea Ivano-Frankivsk.

Nu este pentru prima dată când aceștia vin în Sighet, unde sunt întâlniți cu multă căldură.

„Am venit aici să colindăm, doar fiecare colind e ca o rugăciune. Ne rugăm pentru victoria cât mai grabnică a Ucrainei, pentru pace în toată lumea, pentru ca războiul să ia sfârșit cât mai curând. Suntem bucuroși de cum suntem primiți de fiecare dată. Suntem recunoscători UUR, lui Miroslav Petrețchi și Nicolae Petrețchi. Este sincer, frățește, că doar suntem rude. Am avut multe concerte în Ucraina, dar primul concert dedicat zilei limbii materne ucrainene a fost aici, în România. Și asta vorbește despre multe, despre cât de mult iubesc cultura, cât de mult susțin ucrainenii în România. Noi, ucrainenii, avem multe de învățat și învățăm”, a declarat Svetlana Lozovan, coordonatoarea «Сонячна струна».

La festival au venit și oaspeți de la Chișinău.

„Astăzi este și Ziua lui Eminescu, a marelui poet român. Sărbătorind am ajuns la acest festival. Sunt fericit că la o distanță de 650 de kilometri de basarabenii noștri mă simt ca acasă, printre ucraineni, printre români, moldoveni, basarabeni”, a mărturisit Leonid Popescu, artist plastic și scriitor.

CAZAREA ÎN CASA LUI DUCU BERTZI

Cu sprijinul statului, Uniunea Ucrainenilor din România organizează anual peste 400 de evenimente în toată țara. Tot ei au oferit cazarea și masa pentru echipa noastră de filmare, într-o pensiune al cărei edificiu a fost construit în 1821. Iar în 2003, a fost reconstruit în stil maramureșean.

Până a deveni pensiune, în această casă a locuit celebrul cântăreț de muzică folk Ducu Bertzi.