NordNews
Avem ce spune

VIDEO | La 19 de ani a văzut moartea, a trecut printre gloanțe și a salvat mii de soldați. Mărturiile unei veterane din Bălți

La doar 19 de ani a văzut moartea cu ochii, a trecut printre gloanțe și a reușit să salveze viețile a mii de soldați. Sunt mărturiile cutremurătoare a Galinei Beregust din Bălți, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial. Ororile prin care a trecut, nu au putut fi uitate nici după 75 de ani de la lupta sângeroasă.

Iubesc medicina și îmi făceam munca la maxim. Dacă era nevoie de sânge, luați de la mine. Și pe front donam sânge mereu, toți aveau nevoie.

Galina Beregust a fost una dintre cele mai bune studente de la Universitatea de Medicină din Ijevsc, Rusia. Era anul 1943, când a decis să plece pe front, pentru a salva soldații răniți. Pentru ea, oroarea războiului a început la Jitomir.

Se desfășurau bombardamentele, era strașnic. Eram debusolată, nu văzusem așa ceva. Am alergat spre calea ferată. Un soldat a strigat: „Proast-o, unde fugi?”, dar eu deja urcam pe deal. El m-a ajuns, m-a ampucat de picior și m-a tras înapoi. M-a coborât și m-a lovit în spate. Am alergat deja unde erau toți, a mărturisit Galina Beregust.

În urma bombardamentelor, cei vii erau greu de găsit, mărturisește femeia. Pentru a fi salvați, oamenii erau nevoiți să dea semnale dintre cadavre.

Plutonierul a strigat: „Cei vii, ridicați mâinile! Dați un semnal și ne vom apropia de voi. Vă rog!” Vine, dar câmpul e mare, cât vezi cu ochii. Vedeam cum cineva ridică mâna, cineva flutură chipiul, a adăugat veterana.

Galina Beregust a văzut cum colegii și pacienții săi mor răpuși de gloanțe. Ea însăși a fost la un pas de moarte, când spitalul a fost atacat de inamici.

Împușcau, bombardau chiar în cortul nostru. Straniu e că într-un capăt, toți au murit, pacientul de pe masa de operație, medicul și asistenta medicală, dar și asistent. Aici tot au murit toți, iar cei din mijloc au rămas în viață. Cum eram la masă am rămas șocați, nu aveam unde fugi. Cât s-a făcut liniște, am început să ne uităm unul la celălat și să facem semnul crucii.

Galina Beregust povestește cu groză și lacrimi în ochi despre cum a trecut prin „lagărul morții” din Polonia. Până atunci, nu văzuse atâtea cadavre și nici nu simțise atâta durere.

Ni s-a făcut pielea de găină. Pe ambele părți erau munți de morți de 1,5 metri înălțime. Acolo îi ardeau. Se numește „lagărul morții.”

La Hotin a văzut imagini care au marcat-o pe viață: mamele și copiii atârnați ca niște fiare pe copaci, îi apar și astăzi în coșmaruri.

Pe corpul unei femei care atârna era scris: „Toți comuniștii vor păți așa.” Ea atârna, pe un picior are o fetiță goală, iar pe altul, un băiat. Avea burta tăiată, de acolo se vede un copil cu cordonul ombilical. Erau niște imagini groaznice.

După ce a trecut prin Ucraina, Polonia și Cehoslovacia, în anul 1944, Galina Beregust a ajuns și în Moldova, la Bălți.

Credeam că orașul Bălți este foarte mare, dar, când am venit, am înțeles că este mic. Nu am văzut locuitori, ori s-au ascuns, ori erau plecați. Era glod, mașinile derapau, duceam bolnavii la calea ferată pe cai. Acolo îi încărcam în vagoane și îi duceau.

Pe 8 mai, în urmă cu 75 de ani, Germania nazistă a capitulat, iar cel de-al Doilea Război Mondial a luat sfârșit. Ziua de 8 mai 1945 este ziua în care s-a încheiat o conflagraţie mondială în care au murit 55 de milioane de oameni şi a lăsat cea mai mare parte a continentului european în paragină.
 
 
 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

"
"