NordNews
Avem ce spune

VIDEO| O femeie de afaceri din Alexandreni, r. Sângerei răspunde la provocările migrației

Dacă pe timpuri, la Alexandreni erau câteva fabrici, acum există doar una. Iar din cauza lipsei locurilor de muncă, oamenii pleacă peste hotare.

Chiar și în aceste condiții, de aproape două decenii, Ludmila Dimitrachi reușește să administreze o întreprindere. Ba mai mult, cu suportul Uniunii Europene, prin inițiativa „Femeile în afaceri” și Proiectul de Eficiență Energetică, finanțat de BERD și UE, antreprenoarea și-a modernizat afacerea.  

Cu ajutorul programelor europene, ea oferă pentru zeci de localnici bucuria de a lucra acasă, alături de familiile lor.

 

 

Alexădreniul este așezat într-o coastă a orașului Biruința. În ultimii ani, multe afaceri din zonă s-au închis. S-au pus lacăte și la porțile unor fabrici –de zahăr, de alcool etilic, de ghips, astfel, sute de localnici rămași fără un loc de muncă au plecat în străinătate.

 

E rău de tot. Pensia este mică, nu are tineretul unde lucra, copii se duc în lume și numai ei știu ce trag acolo, a spus o bătrână.

 

Însă, la o margine de sat, unde se află unica fabrică ce mai activează, vuiesc motoarele și se muncește cu spor. Ludmila Dumitrachi, care a trăit toată viața în Alexandreni, gestionează această linie de producție a preparatelor semicongelate.

 

Acum intrăm în inima întreprinderii.

 

Și-a deschis afacerea acum 17 ani. Erau, la început, șase oameni, dintre care mama, tata, eu și fiul și două femei aveam angajate, povestește femeia.

 

A învârtit, timp de patru ani, colțunașii cu mâna ei,  de rând cu câteva femei din sat, până a cumpărat primul utilaj. De atunci, businesul a luat foc.

 

Acest utilaj costă foarte mult. Nici nu aveam bani, nu ieșeam din credite.

 

Producția a crescut, iar astăzi tone de produse, de mai multe tipuri, iau, în fiecare zi, drumul către magazinele din toată țara.

 

Când lucram manual, făceam 3 tone de colțunași pe lună. Acum producem șase tone pe zi, spune antreprenoarea.

50 de oameni din satele comune intră zilnic pe poarta fabricii. Sunt mulțumiți că au un loc de muncă și un salariu decent la sfârșit de lună.

Tatiana parcurge zilnic cinci kilometri pe jos, și iarna, și vara.

 

– De ce nu lucrați undeva mai aproape?

– Dacă acolo nu este nimic de lucru.

 

Colega ei de secție, Victoria ne povestește cu emoție despre anii pe care i-a trăit, înainte de a se angaja aici. Muncea la Moscova, în timp ce copiii ei, Chiril și Gabi, creșteau acasă cu bunica.

 

Prin viber, plângeau, spuneau: „Veniți acasă, mai bine, nu vreau telefon, nu vreau nimic!”, își amintește Victoria.

Nouă ne era trist, fiindcă mama și tata s-au dus la lucru, confirmă și Gabi.

 

Apoi, fabrica aflată la doi pași de casa Victoriei și-a mărit numărul de angajați. A găsit și ea un loc printre ei, iar acum își poate petrece serile și duminicile alături de copiii.

 

Acum noi suntem fericiți, spune fetița.

Ne ajută la școală și sunt alături, adaugă Chiril.

 

Conștientă că afacerea ei a schimbat destine și îi ajută pe oamenii care migrează să-și găsească un loc de muncă acasă, Ludmila Dumitrachi e gata să înfrunte orice provocări și să-și dezvolte afacerea. Până acum a accesat mai multe granturi europene și a obținut finanțare în diferite programe ce sprijină businessurile mici și mijlocii.

Cu suportul obținut din proiectele finanțate de UE, compania a cumpărat transport specializat, linie automată de producere a colțunașilor, cu o capacitate de 150 de kg pe oră, suport consultativ pentru marketing și vizibilitate, dar și pentru accesarea lanțurilor internaționale de supermarketuri care operează în Moldova. Iar în cadrul unui program german, experții i-au învățat pe angajați cum să dezvolte procesul de producție, să stabilească contacte cu parteneri din Germania și să ajungă pe piața de acolo.

 

Am primit foarte mare sprijin anume ce ține de consulting, spune Ludmila.

 

Până atunci, Ludmila mai are de cucerit pe cumpărătorii din țară, pentru că, la Alexăndreni, mai sunt oameni care vor să muncească acasă, în satul lor:

 

Eu sunt convinsă că la noi, în Moldova, se poate de făcut și afacere și de lucrat. Trebuie doar să existe dorință!

 

Alexădreniul este așezat într-o coastă a orașului Biruința. În ultimii ani, multe afaceri din zonă s-au închis. S-au pus lacăte și la porțile unor fabrici –de zahăr, de alcool etilic, de ghips, astfel, sute de localnici rămași fără un loc de muncă au plecat în străinătate.

 

E rău de tot. Pensia este mică, nu are tineretul unde lucra, copii se duc în lume și numai ei știu ce trag acolo, a spus o bătrână.

 

Însă, la o margine de sat, unde se află unica fabrică ce mai activează, vuiesc motoarele și se muncește cu spor. Ludmila Dimitrachi, care a trăit toată viața în Alexandreni, gestionează această linie de producție a preparatelor semicongelate.

 

Acum intrăm în inima întreprinderii.

 

Și-a deschis afacerea acum 17 ani. Erau, la început, șase oameni, dintre care mama, tata, eu și fiul și două femei aveam angajate, povestește femeia.

 

A învârtit, timp de patru ani, colțunașii cu mâna ei,  de rând cu câteva femei din sat, până a cumpărat primul utilaj. De atunci, businesul a luat foc.

 

Acest utilaj costă foarte mult. Nici nu aveam bani, nu ieșeam din credite.

 

Producția a crescut, iar astăzi tone de produse, de mai multe tipuri, iau, în fiecare zi, drumul către magazinele din toată țara.

 

Când lucram manual, făceam 3 tone de colțunași pe lună. Acum producem șase tone pe zi, spune antreprenoarea.

50 de oameni din satele comune intră zilnic pe poarta fabricii. Sunt mulțumiți că au un loc de muncă și un salariu decent la sfârșit de lună.

Tatiana parcurge zilnic cinci kilometri pe jos, și iarna, și vara.

 

– De ce nu lucrați undeva mai aproape?

– Dacă acolo nu este nimic de lucru.

 

Colega ei de secție, Victoria ne povestește cu emoție despre anii pe care i-a trăit, înainte de a se angaja aici. Muncea la Moscova, în timp ce copiii ei, Chiril și Gabi, creșteau acasă cu bunica.

 

Prin viber, plângeau, spuneau: „Veniți acasă, mai bine, nu vreau telefon, nu vreau nimic!”, își amintește Victoria.

Nouă ne era trist, fiindcă mama și tata s-au dus la lucru, confirmă și Gabi.

 

Apoi, fabrica aflată la doi pași de casa Victoriei și-a mărit numărul de angajați. A găsit și ea un loc printre ei, iar acum își poate petrece serile și duminicile alături de copiii.

 

Acum noi suntem fericiți, spune fetița.

Ne ajută la școală și sunt alături, adaugă Chiril.

 

Conștientă că afacerea ei a schimbat destine și îi ajută pe oamenii care migrează să-și găsească un loc de muncă acasă, Ludmila Dimitrachi e gata să înfrunte orice provocări și să-și dezvolte afacerea. Până acum a accesat mai multe granturi europene și a obținut finanțare în diferite programe ce sprijină businessurile mici și mijlocii.

Cu suportul obținut din proiectele finanțate de UE, compania a cumpărat transport specializat, linie automată de producere a colțunașilor, cu o capacitate de 150 de kg pe oră, suport consultativ pentru marketing și vizibilitate, dar și pentru accesarea lanțurilor internaționale de supermarketuri care operează în Moldova. Iar în cadrul unui program german, experții i-au învățat pe angajați cum să dezvolte procesul de producție, să stabilească contacte cu parteneri din Germania și să ajungă pe piața de acolo.

 

Am primit foarte mare sprijin anume ce ține de consulting, spune Ludmila.

 

Până atunci, Ludmila mai are de cucerit pe cumpărătorii din țară, pentru că, la Alexăndreni, mai sunt oameni care vor să muncească acasă, în satul lor:

 

Eu sunt convinsă că la noi, în Moldova, se poate de făcut și afacere și de lucrat. Trebuie doar să existe dorință!

    Acest material este produs în cadrul Campaniei „Descoperă Echipa Europa”, realizată cu suportul financiar al Uniunii Europene de către proiectul „Comunicare strategică și suport pentru mass-media în Republica Moldova”. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata