Veșnicia s-a născut la sat, iar tradițiile străbune rămân a fi respectate cu sfințenie de către gospodarii din nordul R. Moldova. Una din ele este tăierea porcului pentru a sărbători cum se cuvine Crăciunul pe stil vechi. Pentru că este un proces care durează, la sacrificarea tradiţională a godacului participă și vecinii.
„Când îți aduci aminte cât l-ai crescut, când ajungi să-l tai îți pare rău, într-un fel, dar vine Crăciunul și asta-i menirea lui. Tradițiile le transmitem mai departe, pentru că le-am luat de la strămoșii noștri, de la străbunii noștri și vrem să le transmitem nepoților”, ne spune Grigore Poiană.
O vorbă din bătrâni spune că cine nu are carne de porc pe masa de Crăciun nu va avea un an bun. Asta cred și soții Poiană din satul Fundurii Vechi, raionul Glodeni. Gospodarii se pregătesc dis-de-dimineață pentru acest adevărat ritual, ce necesită multă îndemnare și pricepere.
„Începem prelucrarea, curățirea. Scoatem murdăria pe care a adunat-o timp de un an de zile, curățim părul. Apoi coacem cioricul. Când vom mânca o bucată de cioric trebuie să fie molcuț, bun. O să-l coacem cu paie pentru a-i da o aromă și un gust deosebit cărniței. Când miroase a paie, a prăjit, este gustos, nici vorbă, dar trebuie să mănânci ca să te convingi de acest lucru”, adaugă Grigore Poiană.
În timp ce bărbații se ocupă de tăierea porcului, gospodina casei pregătește toate cele necesare.
„Ei pregătesc purcelul, iar eu am pregătit vasele să punem carnea, am pregătit apa, aducem paie să-l pârlim, ca să fie mai molcuț la mâncat. Acuș îl tăiem și vedem mai departe, umplem vasele sau nu le umplem”, afirmă gospodina casei.
Cei mai fericiţi sunt, ca de fiecare dată, copiii. Ei încalecă porcul, după ce a fost pârlit şi curăţat. Dacă fac asta, tradiţia spune că vor avea noroc tot anul.
Pregătită ca pe vremea bunicilor, carnea de porc capătă gustul tradițional care nu se aseamănă cu produsele găsite astăzi în magazine. Iar prima este „pomana porcului”.
„Mai întâi de toate scoatem pieptul, care se dă la „pomana porcului”. Se face fripturică, se pune ceapă, usturoi, cu un pic de vin se fierbe pieptul. Facem mămăligă, brânză de oi și se bea și un păhar de vin”, afirmă Grigore Poiană.
Cât bărbații bucățesc carnea, în casă la foc se pregătesc primele bucate din porcul sacrificat.
Printre bucatele preferate ale soților Poiană sunt cighirii, pe care gospodina îi pregătește cu iscusință.
În gospodăria soților Poiană, tradiția de tăierea porcului este însoțită și de un păhar de vin delicios.
„Cu ajutorul lui Dumnezeu am crescut un purcel, l-am hrănit, acum am ajuns să mâncăm o bucată din el, să gustăm din „pomana porcului”, a mai spus Grigore Poiană.
Obiceiul de sacrificare a porcului datează din perioada Romei antice. Ritualul era considerat un omagiu adus zeului Saturn, protectorul muncilor agricole și al roadelor pământului.
