VIDEO | Taxobeni – baștina lui Ilie Ilașcu. Eroul neamului împlinește astăzi 70 de ani

„Trăiască, trăiască, trăiască și-n florească, Moldova, Ardealul și Țara Românească. Jos hotarul de la Prut!”

A susținut cauza reîntregirii neamului românesc, a luptat pentru integritatea și independența Republicii Moldova, a fost învinuit pe nedrept de „acțiuni de terorism împotriva puterii sovietice”. Este vorba de Ilie Ilașcu, unul dintre liderii Mișcării de Eliberare Națională a Moldovei, care împlinește astăzi 70 de ani. Chiar dacă a plecat de ani buni din Republica Moldova, locuitorii comunei Taxobeni își aduc aminte cu drag de eroul român al războiului de pe Nistru.

„El a fost un băiat tare bun, cuminte, învăța bine la școală. El se comporta foarte bine cu vecinii și profesorii. El a știut legile, a fost un băiat priceput la toate.  Ilie Ilașcu pentru mine este cel mai mare patriot.” a spus Nina Fuior, locuitoare s. Taxobeni.

Ilie Ilașcu s-a născut pe 30 iulie 1952 în comuna Taxobeni, raionul Fălești. Provine dintr-o familie de țărani, Natalia și Ștefan Ilașcu.

„În familie am fost patru frați. Ilie a fost mai mare, pe urmă eu, Iurie și Eugenia. Tata l-a colhoz a lucrat ca lucrător de rând, mama tot la colhoz, a fost și ea lucrătoare de rând, ducea „normele””, a declarat Ana Scutaru, sora lui Ilie Ilașcu.

„Noi am fost o familie de țărani, colhoznici au fost părinții. Ne duceam la „norme”, ajutam părinții. Vara îi ajutam pentru că în timpul anului frecventam școala. Când eram în vacanță ne duceam la prășit, lucram în grădină sau vie, culegeam poama.”, a adăugat, Eugenia Hariuc, sora lui Ilie Ilașcu.

Anatol Țurcanu a trăit pe aceeași uliță cu familia Ilașcu. Bărbatul de 76 de ani își aduce aminte cu drag de copilăria petrecută împreună cu Ilie Ilașcu.

„Ne-am împăcat bine și la școală și în mahala. A fost un om tare bun, cuminte. Am crescut împreună, ne-am jucat împreună.  Ne jucam în „zduchi”, „arșîși”, în „bunghi” ne jucam, în „copeici”, așa cum era înainte. Eram nu departe unul de altul, două case ne despărțea pe noi.  Învăța foarte bine, avea note de cinci la toate obiectele. A fost eminent la noi în școală. Era pildă pentru alți elevi.”, a menționat Anatol Țurcanu, locuitor s. Taxobeni.

Nina Odaină și Ilie Ilașcu au fost colegi de clasă. Femeia își amintește că în clasă erau 24 de elevi, dintre care 6 băieți și 18 fete.

„Noi am început să învățăm cu Ilie Ilașcu din clasa întâi și am învățat până în clasa a opta. Împreună am fost. El stătea înaintea mea pentru că era scund, iar eu din spate. Mai copiam de la el pentru că era deștept. Era un băiat cuminte, liniștit, învăța foarte bine, era cel mai bun elev din clasă. Era bine educat, avea părinți muncitori. Nu era bătăuș, nu se bătea cu nimeni.”,a spus Nina Odaină, colegă de clasă.

Sătenii se mândresc cu Ilie Ilașcu și spun că acesta a fost un tânăr cuminte și inteligent.

„El a fost un băiat tare bun, cuminte, învăța bine la școală. El se comporta foarte bine cu vecinii și profesorii. El a știut legile, a fost un băiat priceput la toate. Ilie Ilașcu pentru mine este cel mai mare patriot.” , a menționat Nina Fuior, locuitoare s. Taxobeni.

„Ieșea pe aici cu băieții, cu vreun frate de-al meu. Țin minte că era o școală aici nu departe, stăteau la taifas, la un meci de fotbal. Atunci nu era internet și chestii din astea. A fost un băiat ager și prietenos.  Mulți săteni se mândresc cu domnul Ilie. Generația tânără nu prea își aduc aminte că au fost greutăți, a fost război, și cu cât greu am căpătat această democrație care încă mai este și astăzi „grea””, a declarat Serghei Ilașcu, verișor de gradul doi.

Ilie Ilașcu este unul dintre fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia din anii 1988-1992, o mișcare împotriva căreia a luptat atât guvernul URSS, cât și forțele separatiste de la Tiraspol.

„A fost un om foarte curajos, ca să te ridici în acea perioadă împotriva unui stat atât de puternic trebuia să ai puteri foarte mari. A pierdut foarte mult în viață și el și familia sa pentru curajul său. Știm că a fost și închis. Lupta pentru drepturile omului în primul rând. El dorea libertate pentru poporul nostru, să trăim bine în primul rând, să fim independenți, să nu depindem de nimeni.”, a adăugat Elena Tolocica, secretara Consiliului Local, c. Taxobeni.

În anul 1992, Ilie Ilaşcu a participat la luptele armate de la Nistru, în calitate de comandant al unor trupe militare cu destinație specială ale Ministerului Securității Naționale din Republica Moldova. Ilaşcu şi unitatea sa specială au luptat în spatele frontului şi au adus mari pierderi Armatei a 14-a a Federației Ruse şi bandelor de cazaci veniți să lupte în Transnistria împotriva moldovenilor.

„El nu s-a ridicat împotriva unor oameni nevinovați, el s-a ridicat împotriva unor bandiți care erau înarmați până-n dinți, care au primit tancuri și arme de foc. A făcut-o fără ca să se asigure de securitatea sa personală. Da, putem jongla cu noțiuni, pentru unii erou, pentru alții bandit, dar Ilie Ilașcu, după toate, dacă e să fim obiectivi, a fost un patriot.”, a menționat Vasile Rotaru, profesor de istorie, c. Taxobeni

Ilie Ilașcu a crezut în românism, în datoria de a-și apăra patria și neamul. A fost președinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol din anul 1989 până în 1992, an în care organizația a fost lichidată de forțele separatiste transnistrene.

„El a fost printre primii care s-au ridicat pentru integritatea R. Moldova, printre primii care s-au ridicat să opună rezistență separatiștilor din Transnistria, Tiraspol. A fost și este un patriot în sensul adevărat al cuvântului. Noi știm că Frontul Popular a fost prima organizație, iar mai apoi, primul partid din Republica Moldova care avea la baza politica de integrare cu România sau de Unire, dacă e să spunem mai simplu și deschis, iar ceea ce au început să facă separatiștii în 1992 desigur că s-au poziționat ca dușmani nu numai ai țării, dar și a tendinței noastre de Renaștere Națională.”, a adăugat Vasile Rotaru, profesor de istorie, c. Taxobeni.

Iar pentru că a luptat pentru unirea Republicii Moldova cu România, revenind la patria mama, Ilie Ilașcu a fost reținut la 2 iunie 1992, când zece indivizi înarmați cu pistoale automate au pătruns în casa sa din Tiraspol.

„Pe urmă am auzit că a fost arestat, închis și chinuit. La radio, televiziune, prin gazete citeam și ne gândeam ce chin trage colegul nostru. Spuneau că i-au fost băgate ace sub unghii, câte i s-au făcut.. pentru că el a vrut Unirea cu România. El a vrut unire, dar ai noștri n-au dorit, cei care erau atunci la conducere. Tare mai plângea părinții lui. Mama lui ieșea seara la colț, eu trăiam nu departe de ei, și în toată seara plângea la colțul casei. Așa a mai plâns mama lui.”, a precizat Nina Odaină, colegă de clasă.

Între 2 şi 4 iunie 1992, au fot reținuți și Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac ,Valeriu Garbuz , cunoscuți mai târziu sub numele de „grupul Ilaşcu”.

„Ca să-i înjosească, să-și bată joc de ei, separatiștii i-au închis într-o cușcă. Însăși procesul de judecată a fost ceva ca și cum o gașcă de bandiți s-au adunat să emite un fel/soi de judecată asupra unor oameni care nu numai că au respectat legea, dar și și-au îndeplinit datoria lor de cetățeni.”, a menționat Vasile Rotaru, profesor de istorie, c. Taxobeni.

Au fost ținuți în detenție în sediul Armatei a Paisprezecea, după care duși în cadrul sediului poliției din Tiraspol unde erau bătuți cu regularitate și severitate. După 5 luni de arest, într-o scrisoare semnată la data 26 noiembrie 1992, Ilie Ilașcu povestea despre cruzimea și violența regimului din stânga Nistrului.

„Timp de jumătate de an suntem supuși unor torturi fizice și psihice nesfârșite pentru a ne forța prin aceste metode „să depunem mărturiile necesare”. Personal, aflându-mă în iulie-august curent în detenție la comenduirea militară a armatei a 14-a ruse, am fost supus executării prin împușcare de patru ori, bineînțeles, cu gloanțe oarbe, dar respectându-se procedura de executare a sentinței.”, a scris Ilie Ilașcu.

„El mi-a spus că încolo la el nu avem ce căuta, că dacă ne vom duce e posibil să ne închidă și pe noi pentru a obține careva informații, iar din acest motiv să stăm mai bine acasă ca să fie totul bine, iar dacă vine cineva să întrebe de el – mai bine să nu vorbim și să nu spunem nimic despre el.  A fost în tot felul torturat. Foarte rău s-a purtat. L-au bătut în tot felul, cum au vrut ei. Iar el suporta toate aceste dureri.”, a adăugat Ana Scutaru, sora lui Ilie Ilașcu.

„Mama s-a pornit numai o dată la el, dar tot nu a reușit să-l vadă. Nu dădeau voie. A ajuns aproape de acel teritoriu, dar nu a intrat, nu a vorbit cu dânsul.”, a spus Eugenia Hariuc, sora lui Ilie Ilașcu.

După luni de detenție, pe 21 aprilie s-a început procesul intentat pe cazul “grupului Ilașcu”, ca la 9 decembrie 1993, un tribunal al așa numitei Judecătorii Supreme a Republicii Moldovenești Nistrene – subordonată intereselor Moscovei, să-l condamne pe Ilie Ilaşcu la moarte prin împușcare, iar ceilalți 5 membri la privațiune de libertate pe termene de la 2 la 15 ani.

„A durat câteva săptămâni deci zilnic această procedură de aducere, amplasare în cușcă, de învinuiri, înjosiri și numiri, fiindcă separatiștii nu-l urau numai pe Ilașcu și tovarășii lui, ei urau tot ce emanau ei: limba română, grafia latină, unionism, ș.a.m.d. Toate aceste erau aduse ca injurii, învinuiri față de ei și pe baza aceasta, culmea, au fost condamnați la moarte.”, a povestit Vasile Rotaru, profesor de istorie, c. Taxobeni.

„Au murit și nu l-au mai văzut. Primul a murit tata, după care și mama. Mama a murit în 1999, iar el a fost eliberat în 2001. Tare mult l-a așteptat.”, a precizat Eugenia Hariuc, sora lui Ilie Ilașcu.

Deşi s-a aflat în detenţie, Ilaşcu a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în perioadele 1994-1998 şi 1998-2000. Abia la 5 mai 2001, Ilie Ilaşcu este eliberat și transferat la Chişinău.

„Aici s-a născut și a copilărit Ilie Ilașcu. Locuința a fost vândută unei rude și lăsată de izbeliște. Toate tentativele de a o transforma într-o casă muzeu, au eșuat.”, a spus Nicolai Coșeru, reporter.

„Vom deschide în sat „Casa Țăranului” și în acest muzeu al localității va fi adunată toată informația pe care o avem despre această familie cu scopul ca în viitor, oamenii, tineretul să cunoască mai bine acest erou al satului nostru.”, a declarat Elena Tolocica, secretara Consiliului Local, c. Taxobeni.

„Copacul de agud era aici lângă poartă, era alt gard, altă poartă. Aici ne-a făcut scrânciob, era multă iarbă. Cum venea el seara, ne adunam toți la copac și așteptat ca Ilie să ne dea în scrânciob. Dar, nu-i nici Ilie, nici copacul. Aș vrea să-l văd măcar o dată, să mai vină măcar o dată la casa părintească.”,a conchis Ana Scutaru, sora lui Ilie Ilașcu.

„Am mers la aceste chestiuni cu rațiunea trează și dacă ar fi să o iau de la început, aș merge tot pe aceeași cale”, a menționat Ilie Ilașcu.