Salut! Pe lângă multe patimi, avem, ca popor, o calitate care, vorba ceea, e băț cu două capete, și anume – șmecheria. Moldoveanul se descurcă în orice împrejurări, mereu și oriunde. Indiferent în ce situație nimerește, până la urmă, tot găsește el pe unde să scoată cămașa, căci nu există pentru omul nostru circumstanțe care să-l depășească sau vreun lucru pământesc peste puterile lui.
Numai că, uneori, din cauza acestei însușiri, devenim de-a dreptul ridicoli, mai ales când ajungem să ne furăm noi singuri căciula.
Am auzit pe mulți jeluindu-se că țara asta nu le oferă nimic, că nu are nevoie de ei și că, decât așa viață, mai bine să-ți iei și lumea-n în cap. Se întâmplă să trăim cu toții astfel de momente, nu neg, dar înainte să ne întrebăm ce-a făcut țara asta pentru noi, ar fi bine să răspundem ce-am făcut noi pentru ea. Ce-am oferit sau ce oferim noi acestui stat, ca apoi să putem pretinde ceva?… Care este aportul nostru la bunul mers al lucrurilor și cât de mult contribuim la bugetul de stat, de exemplu, care este ca și un buget de familie, doar că la altă scară.
Știți că, din cauza salariilor la plic, Moldova pierde, în fiecare an, peste 15 miliarde de lei? Din acești bani pot fi reparate grădinițe, școli, spitale, drumuri sau alte necesități de infrastructură. Acești bani ar putea merge la majorarea burselor, salariilor, pensiilor, doar că, se înțelege, acești bani „sînt, dar nu-s”… e clar că pentru unii angajatori e mai bine să dea salarii la plic, fiindcă astfel mai pun niște bani – și nu puțini – în buzunar, dar pentru salariați și, în genere, pentru fiecare dintre noi, cetățenii acestui stat, nu e bine. Ne place sau nu, dar așa trebuie, altfel, cum poți să ceri de unde nu pui nimica?…
Cunosc un moș care toată viața lui a fost cioban. Când ceilalți oameni din sat prășeau la norme sau înșirau la tutun, el stătea la umbră și cugeta în sinea lui despre rostul adânc al lucrurilor. Drept că era zi de zi cu nasul în coada oii și câteodată mai stătea și-n ploaie, nu numai la umbră, că de luni până duminică și la orice sărbătoare era întotdeauna la datorie, dar, mă rog, astea sunt riscurile meseriei pe care el și-a ales-o singur, de bunăvoie și nesilit de nimeni. Bun, când a ieșit la pensie, cu niște ani în urmă, statul a calculat că i se cuvine lunar vreo două-trei sute de lei. Omul firește că s-a indignat, dar s-a găsit o țață de la ghișeu care a văzut multe și mulți la viața ei, și i-a zis: „Ascultă, moșule, da’ ce-ai vrut matale? La cât ai dat toată viața, atâta primești!”
Ca moșul acela, din păcate, sunt mulți. Și nu doar la sate, unde bieții oameni muncesc cu ziua pe unde apucă, să aibă de-o pâine și de plătit lumina, dar și la oraș. Un cunoscut de-al meu a muncit vreo doi ani la o companie privată. La un moment, avea mare nevoie de bani și s-a dus la bancă, să ia un împrumut. Când fata de la calculator s-a uitat în baza de date ce-i cu viața lui, unde muncește, ce salariu, dar și ce cheltuieli are, i-a zis-o verde-n ochi, de l-a lăsat fără replică: „Ne cerem scuze, dar nu vă putem acorda un credit. Oficial, dvs aveți un salariu de 3000 de lei.” Și, din câte îmi amintesc, nici polița lui de asigurare medicală nu era activă, ceea ce înseamnă că, în caz de o nevoie, ar fi suportat toate cheltuielile. Asta e, dacă nu vrei să fii un om onest și responsabil.
Autoritățile au înaintat o inițiativă, ce are drept scop să elimine fenomenul salariilor la plic și să îndemne angajatorii și angajații, să fie corecți și să respecte legea. Este, fără doar și poate, un proiect de mult necesar. Dacă vrem să trăim într-un stat care să ne ofere încredere în ziua de mâine, legea trebuie să fie în capul mesei. Dacă ne dorim ca parcursul european al Republicii Moldova să fie, cu adevărat, o poveste de succes, trebuie să ne debarasăm de toate practicile și șmecheriile care nu permit acestei țări să se dezvolte. Europa nu înseamnă doar posibilități, șanse și drepturi egale pentru toți, dar și anumite obligațiuni, responsabilități și norme de viață. Ce facem, mergem în rând cu lumea bună, sau ne furăm și mai departe noi singuri căciula?…
