NordNews
Avem ce spune

VIN CU PELIN // Moare satul și n-are cine-l îngropa

În trei decenii de independență, Republica Moldova a pierdut, oficial, peste un milion de cetățeni. Neoficial însă, ar fi mai mulți. Și cel mai îngrijorător este că numărul moldovenilor care pleacă pentru totdeauna de aici este în continuă creștere. Ne doare, bineînțeles, dar nu poți interzice oamenilor să vrea să trăiască mai bine. Măcar prin străini, dacă acasă nicidecum nu se poate…

 

Dacă și într-un oraș cum e Bălțul deja se vede că nu mai este aceeași populație ca acum 15-20 de ani, prin sate e și mai grav. Oamenii își iau lumea-n cap, împrăștiindu-se care și încotro, rămân numai bătrânii, pe care n-are cine să-i mai întrebe de sănătate, să le poarte de grijă și, când vine timpul, n-are cine să-i îngroape.

Recent, am fot la o înmormântare, undeva la țară. Ce am văzut acolo m-a pus pe gânduri. Nu mai găsești un bărbat în putere să ducă o cruce, sfeșnicul cu lumânări, sau să apuce de capacul sicriului până la cimitir. Nu găsești un ajutor nici pentru o asemenea nevoie, ca pentru ultima dată. Și asta e de plâns, dacă nu chiar de bocit.

Prin satele noastre, nu e mahala în care să nu vezi case unde nu mai locuiește nimeni, de ani buni. Nu ne mai trebuie gospodăriile buneilor, nu mai avem timp nici pentru casa părintească, deși altă dată frate cu frate se supărau pe toată viața, numai pentru că părinții au lăsat unuia totul, iar celuilalt – nimic.

Mai grav e că, de multe ori, nici copiii împrăștiați prin lume nu pot veni ca să-și petreacă mama sau tatăl pe ultimul drum, ba că e pandemie, ba că nu e chiar atât de simplu, zic ei.

Și după ce stăpânii se duc la Domnul, casele, dacă nu trebuie nimănui, se duc și ele în pământ, după cei care le-au îngrijit, cât au fost în viață.

Actuala guvernare a promis în campania electorală că se va preocupa serios, pe lângă multe altele câte sunt de făcut, și de salvarea satelor noastre. Sperăm că se vor ține de cuvânt. Altfel, chiar riscăm să rămânem într-o bună zi fără țara de la țară.

Că veșnicia s-a născut la sat, o știm de la Blaga. Dar că tot la sat a început, încet-încet, să moară, o vedem deja cu ochii noștri.

 

BANNER_FINANTATORI
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

"
"