NordNews
Avem ce spune

VIN CU PELIN// Moldoveni, poate a venit timpul să facem economii?

Salut! Știți de ce suntem săraci? Nu continui cu vorba ceea – că nu suntem așa. Eu cred că suntem săraci nu din cauză că nu avem, dar fiindcă nu știm să prețuim ce avem și facem risipă cu nemiluita. Pentru că numai moldoveanul cumpără, toamna, mere cu sacul, iar toată iarna le curăță și le mănâncă pe cele care încep să se altereze, și uite așa se-nfruptă omul nostru doar cu mere stricate. Nu e mai bine să cumperi câte un kilogram-două și să mănânci un măr bun și frumos atunci când ai poftă, și să nu arunci jumătate la gunoi?


Numai moldoveanul dă un pumn de bani, ca să-i cânte o juma’ de oră la nuntă un Cuciuc sau un Lozanciuc. Și pentru orice sărbătoare face la bucate, de trosnește masa pe care nu mai încap farfuriile și câteva zile după aceea sunt sătui de găluște și salată Olivier până și câinii, găinile, rațele cele mute și purceii cu stomacul sensibil.

Nu suntem un popor obișnuit să trăiască „pe picior larg”, precum alții. Unica noastră bogăție, rămasă de la străbunei, sunt pământurile roditoare, dar, de la o vreme, le cam lăsăm în paragină, de parcă nu ne mai trebuiesc. Nu avem zăcăminte, deși sunt și acestea, până la urmă, o resursă epuizabilă, pentru că nimic nu-i veșnic. Și dacă nu avem, ce facem? Corect, cumpărăm de la alții. Iar atunci când nu ai ceva al tău și stai la mila cuiva care îți cere să joci după cum îți cântă, că de nu, nici nu știi la ce să te aștepți – atunci e rău de tot.

În 30 de ani, Republica Moldova n-a fost capabilă să găsească o alternativă la gazul rusesc și energia electrică ce-o cumpărăm de la Cuciurgan, ca să nu mai depindem de moscali. Cei care ne-au condus, au tot umblat cu pocloane pe la Moscova, când, de fapt, trebuia de rupt acest cordon care ne leagă de un trecut ce mai sângerează încă.

Rușii ne-au șantajat dintotdeauna, iar atunci când nu le-a convenit ceva în demersurile și acțiunile Chișinăului, ne-au lovit, fără multă vorbă, acolo unde doare cel mai tare – prin războiul din 1992 și armata a 14-a care se află pe teritoriul țării noastre de mai bine de 30 de ani; prin nenumăratele embargouri, pe care trebuia să le tratăm ca un semnal foarte clar că e cazul să căutăm alte piețe de desfacere; prin criza energetică din anii 90, când aveam lumină pe ore – da, fraților, a fost și aceea o „declarație de iubire” din partea rușilor. Atunci, se știe, centrala de la Cuciurgan, care este controlată de compania rusă de stat RAO ES, ne dădea curent atât cât să nu te speli seara, după serviciu, cu lumânarea. Acum, nici măcar atât nu mai vor să ne vândă. Nici cu un leu per kilowat, cât costă în Transnistria, nici cu 2 sau 3. Și după asta, câte un comunist rătăcit se duce la Moscova, ca să raporeze că la Chișinău au început deja să se stingă luminile și ca să transmită dictatorului salutări fierbinți.

La scurt timp după anunțul Centralei de la Cuciurgan, autoritățile de la București au anunțat că România va oferi țării noastre necesarul de energie electrică. Mulțumim fraților de peste Prut pentru că ne ajută, în această perioadă foarte dificilă, cu necesarul de energie electrică, la preț preferențial. Să fim, deci, mai responsabili și să nu facem risipă de ce ni se dă. Acesta ar fi, poate, cel mai binevenit semn de recunoștință.

Imaginați-vă că sunteți într-un tren și aveți de parcurs un drum lung, iar la un moment înțelegeți că n-o să vă ajungă bateria la telefon, dar veți avea nevoie de el. Până la destinație, nu aveți unde să-l puneți la încărcat. Ce faceți, irosiți bateria rămasă pe jocuri sau stând pe net, ori dimpotrivă, mai reduceți din luminozitate, activați regimul de economie a bateriei, poate chiar deconectați, pentru o vreme, telefonul?

În aceeași situație este acum Republica Moldova, adică suntem cu toții. Dacă nu vom economisi, înseamnă că vom epuiza mult mai repede toate resursele. Am auzit pe unii revoltându-se: „Ei și ce dacă-mi permit să cheltui mai mulți kilowați sau metri cubi de gaz? Eu doar plătesc?”. Nu-i vorbă, de achitat, achităm toți, că altfel nu se poate.

Acum însă e altă situație. Ce folos că suntem dispuși să plătim mai mult, dacă stocul e limitat și trebuie să ajungă pentru toți. Există o singură soluție – să economisim.

Ne-am obișnuit să facem duș jumătate de oră, să lăsăm apa să curgă, până ne săturăm de vorbit la telefon, să ardă luminile în toată casa, ca la gară sau la aeroport.

Uniunea Europeană ne-a susținut, ne susține și va continua să ne ofere tot sprijinul necesar. Va trece și perioada asta. Să avem răbdare și să nu ne lăsăm manipulați de tot felul de provocări. De mult ar fi trebuit să învățăm a trăi altfel. În Europa, toată lumea economisește, și nu de ieri, alaltăieri. De ce să nu începem s-o facem și noi?…

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

"
"