NordNews
Avem ce spune

VIN CU PELIN // România de lângă noi şi românii din noi

Salut! Se zice că nimic nu e mai schimbător decât moda şi vremea de afară. Aş adăuga, pe lângă aceste două, și poftele sau părerile oamenilor, adică, ale noastre. Pentru că deseori ne schimbăm macazul. Până la urmă, n-o fi ăsta lucrul cel mai rău pe lume, dar, totuși, nu ne-ar strica și nouă puțină consecvență.


În decursul istoriei, ne-au asuprit ba turcii, ba rușii, și nu mai știm cine suntem, încotro trebuie să mergem, și-i înjurăm pe ruși în română, ca să nu ne înțeleagă, iar atunci când mergem peste Prut, la un moment, ni se face dor de o muzică rusească.

Zilele acestea, un prieten mi-a povestit o situație interesantă la care a fost martor, într-o dimineață, în troleibuz. Povestea sună așa: la o stație, urcă un creștin care cerșea. Ca să-i facă pe oameni mai milostivi, omul a început să înșire o istorie: că i-a ars casa, că a rămas singur cu trei copii pe drumuri, în prag de iarnă, că nu mai știe ce să facă și toată nădejdea i-a rămas la mila oamenilor. Că e așa, sau a inventat, Dumnezeu știe, povestea însă e alta: s-au găsit câțiva care i-au dat, dar, deodată, o femeie indignată a început a se răsti în stânga și-n dreapta că cerșetoria e infracțiune, că cel cu nevoia trebuie să se adreseze la primărie sau asistentului social, că cei care cred asemenea șarlatani sunt niște naivi și așa mai departe. Femeia vorbea în rusă. O doamnă de alături i-a răspuns calm că așa a vrut ea – să facă o pomană, că are părinți trecuți pe ceea lume, și dacă acel bărbat în toate puterile spune asemenea minciuni numai pentru niște mărunțiș, apoi, e păcatul lui, iar Dumnezeu vede și înseamnă. La următoarea stație, înainte de a coborî, bărbatul care cerșea s-a apropiat de femeia indignată și i-a zis: „Du-te în Rusia și acolo caută să fie totul după lege și dreptate!”. I-a zis-o în rusă, ca barîșnea să-l înțeleagă, apoi, a coborât cu sovestea împăcată.

Acuma stau și mă gândesc dacă nu cumva acel om a dat glas unei nemulțumiri care ne macină de ani, zeci de ani, față de ruși. Iar după ce soldații trimiși de Putin au invadat Ucraina, această nemulțumire a crescut și mai tare și iată că, uneori și sporadic, răbufnește. Bineînțeles că suntem pentru aceea ca să trăim în pace și bună înțelegere cu toți, dar atunci când e cazul, e bine să le-o punem în nas ciolovecilor care, după aproape o viață trăită aici, nu știu a lega o propoziție în limba acestui popor, ne învață cine suntem, cum se numește limba noastră, trăncănesc aiurea cât de răi sunt frații noștri de peste Prut, dar vor cu toții cetățenie română.

Iar marea nerușinare a acestora, în contextul situației din regiune, știți care e? De ce nu avem lumină, ori de ce avem, dar e scumpă? Și de ce metrul cub de gaz costă atât cât costă?

De atâta, măi tovarăși, că Putin a invadat Ucraina și cei de la Cuciurgan nu mai vor să ne vândă energie electrică? Dar știți că cei de la Cuciurgan ascultă tot ce le zice Moscova? Și mai știți că nu la Chișinău se stabilește prețul la gaz, dar tot la Moscova? Bineînțeles că știți, dar vă place să prefaceți nemuritori în păpușoi.

Așa că ne împinge spre sărăcie, haos și întuneric Kremlinul, dar nu parcursul european al țării noastre, pentru care am optat la ultimele alegeri, și nici românii sau americanii.

Statele Unite, Uniunea Europeană, România și alte țări, dimpotrivă, ne ajută enorm în această perioadă foarte complicată. România ne oferă energie electrică la preț preferențial. Știți că, în fiecare lună, pentru a ne oferi nouă necesarul de energie la acest cost, Guvernul României scoate din buget milioane? Și vă amintiți voi, când, astă vară, România ne-a dat din rezervele de motorină, pentru agricultorii noștri, afectați de secetă și de scumpirea zilnică a carburanților?

Vă mai amintiți că Statul Român ne-a dat în ajutor păcură, lemne de foc, ca să ieșim din iarna aceasta? Sunt doar câteva exemple, recente, dar se cere să le mulțumim fraților de peste Prut și pentru grădinițele, școlile și spitalele renovate și dotate cu tot necesarul, pentru că cer favoruri pentru noi la Bruxelles, pentru că, oferindu-ne dreptul nostru istoric – cel de a fi români în acte sau și în acte, ne oferă posibilitatea să călătorim sau să muncim în Europa și să le trimitem celor de acasă bani pentru trai și medicamente.

Și, da, suntem români nu doar în acte. Avem aceeași istorie, aceeași cultură și vorbim aceeași limbă. Au spus-o și-o tot repetă – dar parcă în pustiu – oamenii de știință, dar și scriitorii, personalitățile de cultură, cu care ne mândrim tare că sunt talentați și ne duc faima în lume, dar cuvintele lor nu întotdeauna ajung unde trebuie.

Iar cei care, cu toate dovezile, se cred mai departe moldoveni… De ăștia mi-e milă, că ce alte sentimente poți să ai față de un om care trăiește o viață, fără să știe cine e și ce limbă vorbește?

La Mulți Ani, România! La Mulți Ani românilor de pretutindeni…

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

"
"