NordNews
Avem ce spune

Virgil Botnaru // Casa părintească nu se vinde…

„Dacă nu se vinde, se fură!”, spunea profesorul nostru Nicolae Leahu, cu ferma convingere a omului pățit.
 
Vorbeam zilele astea cu mama la telefon și, la un moment, mi-a zis: „E foarte trist! Rămâne satul pustiu, toți se duc, care și încotro. O să vină vremea când noi o să murim, iar voi n-o să aveți cui să-i vindeți casa… Mai facem și noi ce putem, că deja nu prea ai nici cu cine te ajuta la nevoie și nici cu cine te întâlni la o sărbătoare.”
Ceea ce se întâmplă în/ pe acest petic de țară depașește capacitatea oricărei imaginații sănătoase, ba mai mult, ne convingem în fiecare zi că e loc pentru și mai rău
Dacă acum 10-15 ani tinerii care făceau niște bani „în afară”, își cumpărau case, investeau în sere, livezi, ferme de animale, magazine, săli de nunți, microbuze de rută etc., între timp lucrurile au devenit foarte-foarte triste. Gospodăriile în care buneii noștri au trăit, au muncit, au iubit, au sperat, au crescut și apoi (și-)au așteptat copii sunt azi în paragină și nu trebuiesc nimănui. Veșnicia s-a născut și a murit la sat…
Chiar dacă numai în anul trecut moldovenii de peste hotare au trimis acasă (după datele Băncii Naționale a Moldovei) peste 126 milioane de dolari, n-o ducem mai bine, deși sigur c-ar trebui.
Aici e meritul gasterbeiterilor noștri (de voie sau de nevoie), altfel probabil că „ne-am prăpădi cu zile”, noi și guvernanții noștri iubitori de neam și țară…
Cu toate acestea, trebuie s-o spunem că migrația masivă a făcut (și continuă să facă) mai multe victime decât deportările staliniste. Foamea de bani te face cinic.
O vecină de-a noastră de etaj, femeie încă in putere, speră ca pana în toamnă sa se ducă și ea la copii, în Italia.
Nu doar oamenii de prin sate, ci și orășenii (autentici sau prin adopție) lasă totul și pleacă, deși în Chișinău se tot construiesc, în mare grabă și peste tot unde se poate, blocuri locative, (parcă) se vind apartamentele, (parcă) se cumpără, în toamnă avem alegeri și cine știe ce ne așteaptă după.
Firește, cei rămași au tot dreptul să se supere pe cei (tot mai mulți) care „evadează”, renunțând să mai lupte cu morile de vânt.
[E mai bine să te duci într-o țară normală, unde te simți bine, ești protejat, ai siguranța zilei de mâine, deși n-ai făcut până acum nimic pentru progresul acelei țări, unde te porți frumos, nu ca de hram la Colonița, iar când vii, ocazional, în Moldova, te trezești într-o altă poveste, îți dai seamai că aici e altfel, toți profită de faptul că ai venit cu bani din afară… Spre deosebire de alți amărâți de după ușă, ai de unde da, „rezolvi” ce trebuia „de rezolvat”. Apoi ieși cu „cel-mai-bun-cumătru-și-prieten” care ți-a mai rămas aici la cea mai nou-nouță terasă din Centru, unde te miri cât costă berea la halbă. Iar când totul se termină, te plângi încă o dată de soartă pe facebook și urci fără regrete în avion.]
La o adică, am găsi noi ce să le reproșăm celor care s-au dus de aici, dar numai în beci și cu o jumătate de voce, pentru că, cine știe cum vine treaba…? Cu adevărat nebănuite sunt meandrele destinului, mai ales într-o Patrie unde cuvântul „stabilitate”, cu aproape toate sinonimele lui, ar trebui scoase din uz.
Sper că, totuși, ne invidiem unii pe alții (cei rămași pe cei plecați și invers), nu am ajuns încă să ne compătimim.
Moldovenii care și-au pierdut răbdarea și, odată cu ea, speranța, se duc, și au tot dreptul s-o facă! Iar în locul lor votează – conștiincios și pentru binele țării, firește – morții. Păi, cum altfel într-o țară unde „cimitirele devin mai mari ca satele”(?), cum „(încă) le vine a cânta” celor de la The Motans.
Probabil, din această pricină a fost nevoie de câțiva ani de zile ca să aflăm și noi datele ultimului recensământ al populației…
Republica Moldova a ajuns „anatomia unui faliment geopolitic”, cum zicea, cu niște anișori în urmă, Vitalie Ciobanu.  Ea nu este a nostră, dar nici „a urmașilor urmașilor noștri”. Viitorul e cât se poate de sumbru. Amin!
Dar unde mă bag și eu cu profețiile mele, când au făcut-o mulți alții înaintea mea…
Autor: Virgil Botnaru

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata