NordNews
Avem ce spune

Virgil Botnaru//Cauze și efecte  

 
 
Prima dintre toate, pe care am avut-o și de care îmi aduc aminte, a fost pe când aveam vreo patru ani. Atunci am înțeles că moș Crăciun cel mai probabil nici n-a citit scrisoarea pe care i-o trimisesem, fiindcă mi-a adus cu totul altceva decât îndrăznisem eu să-i cer.
Apoi au venit altele – în clasa întâi, când nu m-a pus profesoara în prima bancă (și nici cu cine voiam eu tare), apoi, când am mers pentru prima dată în viață la magazin și vânzătoarea mi-a dat bomboane vechi, pe urmă, când tata nu mi-a făcut rost de patine, așa cum îmi promisese (și uitase), după aceea, când am pierdut un prieten, care se mutase cu traiul în altă parte etc. Adică multe, care se tot adunau și parcă mă găseau numai pe mine, (de) parcă erau făcute numai pentru mine.
După cele copilărești, a venit rândul altora (mai serioase, comparativ cu cele precedente) – că am greșit destinația, mergând după gimnaziu la Colegiul de Medicină, că apoi am dat-o iarăși în bară, ducându-mă la Litere, că speranțele (adică iluziile) mele s-au dovedit deseori prea mari și că nu puteam să (le) fac față.
Am fost profund dezamăgit (că despre dezamăgiri e vorba) și atunci când unii oameni, pe care i-am crezut modele, și-au abandonat lesne convingerile, promovând peste noapte alte (pseudo)valori, dar am înțeles că așa sunt vremile noastre – schimbătoare, iar oamenii, vorba francezului cel înțelept, sunt doar niște trestii… gânditoare. Și nu întotdeauna ceea ce credem noi că e frumos și bine, o fi întocmai…
De atunci îi îndemn și pe alții să se uite mai cu îngăduință la toate, mai ales când este vorba de politică și de alte delicatețuri.. existențiale…

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata