Azi dimineață, într-un troleibuz de pe ruta 1.
În stația Piața Constituției urcă o doamnă de vreo treizeci de ani, îmbrăcată provocator, într-o fustă scurtă, care aproape că nu-i încăpea coapsele-i sănătoase.
Se așează pe un scaun liber și privește plictisită spre un grup de tineri cu rucsacuri în spate.
La un moment, îi sună telefonul:
-Da!
-…
-Amu nu pot. Mai în seară.
-…
-Numai la mine…
-…
-500 de lei ora.
-…
-Nu, asta nu fac…
-…
-Nu, mai mulți nu!
-…
-Pașol nahui, debilule!
Și închide. Bătrânica de alături o privește uimită, apoi își întoarce privirea spre geam. Doi bărbați din spate se șușotesc, apoi zâmbesc discret pe sub mustăți. Femeia se preface că nu observă.
Apoi îi sună iarăși telefonul:
-Da! Privet, Liuda!
-…
-Ești la lucru?…
-….
-Ai văzut că avem un băiețel nou, în grupa mică?…
-…
-S-au mutat nu demult, din câte știu…
-…
-Îhî… tare-i frumușel…
-…
-Eu iaca mă duc să cumpăr caietele pentru grupa pregătitoare…
-…
-Ei da, îs obosită… Am avut oaspeți aseară…
-…
-Nu, tak sebe…
-…
-Serios?…
-…
-Ladno, vorbim mai pe urmă. Hai că mă sună cineva, pe-a doua linie, cred că-i acela cu caietele…
-…
-Ha-ha!… Bun!… Bun!… Da!…
-…
-Paka! Paka!
-Alo!?…
Virgil Botnaru // Ce lume minunată!
