Virgil Botnaru// Ce ziceți de-o clacă… națională (?)

În copilărie am asistat de câteva ori la clacă – odată la făcut lampaci, altă dată la pus podul unei case. Era forfotă mare de draga dimineață – o pereche de cai călcau lutul, câțiva bărbați aduceau apă, femeile turnau în forma grea de lemn lutul amestecat cu paie. Era frumos ca într-un poem de Maria Șleahtițchi.

Deși aveau atâtea de făcut și acasă, și pe deal, la colhoz, că majoritatea lucrau la câmp, oamenii se ajutau între ei, erau mai solidari, mai înțelegători, mai luminoși (sufletește) ca acum.

Azi rar cine mai construiește case la țară, tot mai mulți tineri nu-și văd viitorul acasă, în orice sat din RM sunt zeci și sute de gospodării părăsite, lutăriile au ajuns gropi de gunoi, cu buruiene și mortăciuni.

Țara noastră, pe vremuri mândră, frumoasă și bogată, a ajuns la coada tuturor clasamentelor. Dar avem ce avem din cauză că nu doar celor de la conducere, ci și nouă, cetățenilor ei, nu prea ne pasă. Putem pleca oricând de aici și asta rezolvă toate problemele, inclusiv cele de conștiință, dacă le mai avem.

După aproape 50 de ani de URSS, în care ni s-a tot promis că iată-iată va birui comunismul și vom fi cei mai-cei mai fericiți, moldoveanul nu mai poate să aștepte, el vrea să trăiască bine azi, acum, nu mâine-poimâine, la anul sau cine știe când. De aceea pleacă pe-un capăt în alte țări, unde e frumos și bine, în loc să pună mâna și să mai încerce o dată să facă ceva pentru o viață mai bună aici, acasă. La urma urmei, e dreptul fiecăruia să se îngrijească de viitorul său și al familiei sale, după ani și ani de iluzii și decepții… patriotice.

E clar că orice politician are păcate (dar mai ales ai noștri), e firesc că toți se gândesc mai întâi la binele lor și al celor apropiați. Însă oricât de mare iubitor de țară ar fi un conducător, el n-o să poată face mare lucru fără implicarea celorlalți. Sunt lucruri pe care nimeni n-o să le facă în locul nostru.

Deci, poate e timpul să punem și noi umărul? Să ne conjugăm eforturile, cum se zice, pentru a schimba, cât de cât, lucrurile. Sau vreți cumva să spuneți că e târziu? Eu, unul, nu cred…

 

leave a reply