NordNews
Avem ce spune

 Virgil Botnaru // Cel  mai președinte cu umbrelă  între președinți fără…

Ieri, s-a încheiat și Campionatul Mondial de Fotbal. Oarecum previzibil pentru unii, deziluzionant pentru alții, echipa națională a Franței a demonstrat că nu degeaba era considerată cea mai valoroasă, comercial vorbind. Oricum, în toată lumea, dar mai ales în Croația, Modric& Co sunt considerați, pe merit, niște Eroi.
 
La festivitatea de premiere, alături de alți oficiali, care „erau la locul lor”, a participat și liderul de la Kremlin, în calitate de președinte al țării gazdă. Iar după ce au fost aduse trofeele, ca la un semn parcă, a început o ploaie grozavă, ca într-o poezie de-a lui Stănescu, cea despre dragoste în luna lui Marte. A fost, deci, (un sfârșit) cât se poate de frumos!
 
Dar, de cum a început cerurile să plângă mai tare decât croații, cineva (din garda de corp, cred că) a adus o umbrelă trainică, numai pentru chelia  strălucitoare a mult stimatului președinte rus. De ceilalți, n-aveau ei nevoie. Sau, cel puțin, restul puteau să mai rabde precipitațiile.
 
Pozele cu „dovada faptului” au devenit virale pe internet (se putea altfel?). Și acum toți se dau cu presupusul și redactează comentarii.. inspirate.
 
O fi au ba Vladimir Vladimirovici de zahăr, nu știm. Ar trebui să-l întrebăm pe prezidentul nostru, că el (așa vorbește lumea!) îl linge pe Putin în locurile cele mai dragi lui.
 
Eu aș zice că rușii și-au arătat, astfel, încă o dată firea lor de șovini, (de) aroganți cu fundul gol. Bineînțeles că pentru ei președintele iubit înseamnă totul pe lumea asta și au grijă să-i demonstreze asta, cu orice ocazie. Ceilalți sunt, pur și simplu, elemente dintr-un peisaj în mișcare.
 
Mie mi-a plăcut să văd ieri la televizor o „altfel de lume”, să admir (cu gura închisă) niște oameni care se bucurau (educat) și se felicitau reciproc, chiar dacă erau din echipe diferite.  „Cei bătuți” erau aplaudați/ îmbrățișați de către „Cei nebătuți”, sau invers.
Totul părea firesc și sincer.
Iar eu, când văd așa ceva, numaidecât că vărs, pe ascuns, o lacrimă. Invidioși mai suntem!…

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

"
"