Virgil Botnaru // Cu „dulcea limbă ce-o vorghim”

Distribuiti mai departe...
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Dintre toate dezamăgirile pe care le-am avut, ca neam, de la 1989 încoace, fie ele de ordin politic, economic, social etc., una ar trebui să ne doară (în mod special, dacă se poate) zilele astea – idealurile noastre naționale, cum ar fi: identitatea românească, grafia latină și „dulcea limbă ce-o vorbim” au slujit, de-a lungul celor 27 de ani de independență, intereselor meschine ale unor politicieni deloc onești, prin care Istoria (noastră cea mică) ne-a dat, părintește, o lecție.

Mulțișori au fost cei care au „călărit” aceste idealuri sfinte, de dragul cărora moldovenii din toate colțurile țării au ieșit, la 31 august 1989, cu icoane în mâini, în Piața Marii Adunări Naționale. Iar acele idealuri, obținute cu prețul vieții unor martiri, i-au făcut, pe unul câte unul (cum se zice pe la noi) gospodari de frunte.

 

Așa cum electoratul din RM a fost și se pare că va fi pentru mult timp înainte polarizat în(tre) intelectualitatea pro-românăși bazinul (adânc și tulbur) al votanților pro-ruși – în care s-au/ se bălăcesc comuniștii lui Voronin și cei ieșiți, mai încoace, din mantaua lui – patrioții de serviciu, care s-au succedat, frumos și harnic,  rând pe rând, au avut o siguranță a mandatelor, până când și-au arătat adevăratul lor face (murdar și lacom!), pierind apoi (politic!) pe limba (rușinii) lor.

 

Astfel am ajuns, în anul Centenarului, să gândim (ca alegători) oleacă altcumva decât ar fi trebuit să fie. Din cauză că patrioții cei pretins pro-europeni până-n măduva oaselor, pe care i-am tot ales până acum s-au dovedit a fi nu chiar atât de serioși & cumsecade cum credeam noi odată.

 

Acum moldoveanul cu mintea cea de pe urmă ar vota și cu naiba, numai să scape de sărăcie și s-o ducă oleacă mai bine. Vrăjelile (pseudo)patriotice nu mai merg! Las’ că am mai votat noi patrioți „cu patru operții la cap” și cu arătoși „metri de bulbuci”, care vorbeau atât de frumos, încât nici măcar nu înțelegeam întotdeauna ce ne spun(ea/au).

 

Așa cum au avut grijă să ne(-o) demonstreze, de atâtea ori până acum, iubiții noștri conducători, sunt păcate mult mai grave pentru barba unui (înalt sau nu prea) demnitar de stat (și de șezut). Deja nu ne mai încălzește nici ce ni se spune, nici cum ni sespune!…

 

Nu ne mai lăsăm aburiți cu proiecte (fără finalitate) referitor la articolul 13 din Constituție. Ne-am certat destul la tema asta!

 

Așa că…

Dragilor moldoveni pățiți, haideți, totuși, să ne respectăm cum se cuvine limba și obiceiurile (& năravurile, deopotrivă), să ne înțelegem întotdeauna din cuvânt, să fim lucizi, indiferent de împrejurări..electorale și (dacă ne place așa) să mai și înjurăm câteodată, ca la ușa (crăpată a) cortului în rusă și să ne spunem apoi cele mai dulci cuvinte numai în limba noastră. Cea română!…

leave a reply