Virgil Botnaru // Da’ pân’ la Bălți mai este mult?…

Vineri am avut onoarea să particip la Colocviul Științific Internațional Filologia secolului al XXI-lea, ediția a VI-a: Limba și literatura românăîn postcomunism, care a avut loc la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți. A fost minunat: lume bună, de la Iași, Suceava, Chișinău, Botoșani, Bălți, comunicări serioase, emoții de nedescris (pentru cei ca mine, reveniți, pentru o zi, Acasă)…

La întoarcere, adică în drum spre Chișinău, pe la Sărătenii Vechi, un tânăr care stătea mai în spate s-a apropiat de șoferul microbuzului și l-a întrebat, cu o naivitate, cel puțin amuzantă:

-Da’ pân’ la Bălți mai este mult?…

-Da’ unde mergi matale?… Eu de la Bălți vin! i-a răspuns, cu amabilitate, ș

-Oprește, dar… Eu cobor aici! a insistat tânărul.

Șoferul a coborât să-i deschidă portbagajul, ca să-și ia omul bagajele. Ceilalți călători au râs delicat pe sub mustăți pe seama băiatului. Totuși, era îmbrăcat bine, nu era băut, sau din cei care habar nu au pe ce lume se află.

Nu știu ce-o fi vorbit ei afară, dar s-au întors curând ambii. Șoferul s-a gândit că era cazul săne ofere unele explicații:

-Ei, merge la Orhei… Săracu’, nici nu știe încotro se duce și de unde vine…

Din rațiuni etice, firește, m-am abținut să zic atunci, fie și așa, numai pentru mine, ceva.

Nu știu de ce, situația aceea m-a făcut să mă gândesc la poporul nostru cel blajin, care, de multe ori, nu știe încotro merge (adică s-o apuce): ba spre Est, ba spre Vest. Am cunoscut oameni, care, cât timp munceau la Moscova, făceau glume răsuflate pe seama europenilor (între care prevalau năravurile lor sexuale), dar, de câțiva ani, de când muncesc în Vest și-au schimbat (radical!) opiniile.

Așa cum proectul de lege al democraților privind introducerea în Constituție a vectorului european n-a acumulat numărul suficient de voturi în parlament, aceștia au propus ca, tot pe 24 februarie, în ziua alegerilor parlamentare, să aibă loc și un referendum, prin care noi, poporul, să spunem unde ne vedem viitorul.

Vom trăi și vom vedea, deși nu e greu de presupus cât de dureroase și pline de învățăminte vor fi mult așteptatele rezultate.

Și atunci, ce-i de făcut?… Mergem mai departe, ori coborâm, ca să luăm un microbuz (tren, avion etc.) spre… Roma (sau unde (mai) duc azi/ acum toate drumurile)…?

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata