Virgil Botnaru// De ce iubim femeile…

O seară ploioasă de martie. Undeva în Chișinău. Într-un troleibuz au urcat doi cetățeni, care, din câte se vede, au sărbătorit de draga dimineață. Vorbesc mult și cu voce tare despre niște lucruri care pe ceilalți călători nu-i interesează, dar nu le reproșează nimeni nimic.

Peste câteva stații, la un moment, unul dintre cei doi își dă seamă că trebuiau deja să coboare. Se ridică de pe scaun și strigă, roșu de mânie:

-Oprește, băi! Oprește, bl**, și n-auzi?

Șoferul troleului oprește, deschide ușa dinspre salon și întreabă:

-Ce s-a întâmplat? Ce-i cu gălăgia asta?

Pasagerul revoltat îl ajută pe camaradul său să se ridice de pe scaun.

-Și, n-auzi să oprești, sau ești prost cu tătu?

Când ridică privirea, vede că șoferul e, de fapt, o șoferiță. Se luminează la față, zâmbește rușinos și zice:

-Ne scuzați, ne-am luat cu vorba și n-am coborât unde trebuia. Deschideți, vă rog frumos, ușa, dacă se poate.

Șoferița le deschide ușa, ei coboară, ceilalți pasageri râd pe sub mustăți…

 

 

Dragele și scumpele noastre doamne, domnișoare, domnițe! De dragul vostru, suntem și noi, bărbații, mai omenoși, mai tandri, mai buni.

De asta și vă iubim!… 

Să ne fiți sănătoase, întotdeauna optimiste (așa cum vă știm), voioase și (cu ajutorul nostru, bineînțeles) cele mai-cele mai fericite!

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata