Virgil Botnaru// În RM se oțetește vinul…

Am și eu, iubite cetitoriu, părinți, socri, cumătri, prieteni, colegi, cunoscuți ș.a.m.d., care locuiesc la sat. Am crescut/copilărit la țară și de câte ori merg acasă și văd că, încetul cu încetul, satul meu – ca și toate satele, de altfel – se prăpădește, pustiindu-se, mă simt cumva vinovat față de (ce-a mai rămas din) el.

De sărbători mai este cum este, dar nu e mare noutate că nici acestea nu mai sunt ce-au fost odată. Nu ne mai adună, ca înainte, nici bucuriile, cu atât mai mult nevoile. Și nu mai au bieții oameni rămași la vatră cu cine se ajuta, și nici pe cine înnăimi cu ziua, iar în nopțile lungi de iarnă nu se mai gândesc la case arătoase, livezi în floare etc., pe care să le lase moștenire copiilor, fiindcă la noi, vorba ceea, e mult până mâine. Munca lor acum e, parcă, mai în zadar decât oricând. Câmpurile noastre lăudate rămân în paragină, viile și livezile îmbătrânesc, iar oamenii mor sau pleacă…  În ținuturi cu altfel de verdeață și răcoare.

Chiar și cei cărora le place păhărelul s-au împuținat. Unii au urcat împăcați la Ceruri, din cei rămași, mulți nu mai sunt de nicio ispravă și cheltui degeaba mâncarea, dar mai ales băutura cu dânșii. Și dacă-ți mai poposesc iarna după niște vin sau alte lucruri trebuincioase, în contul unei zile de lucru „încolo, în primăvară”, te-ntrebi cu îngrijorare dac-or mai duce-o ei pân’ a fi brusturele cât palma.

Așa că stau sărmanii oameni cu vinul în butoaie și n-au ce face cu el. Sunt bucuroși că, din duminică-n duminică, mai vine câte o babă din mahala, după un litru din cel alb, „până la pensie”. Și se gândesc c-ar da via ceea cuiva s-o lucreze, dar n-au cui, nimănui nu trebuiește…

Celor care mai sunt în putere le ajunge cât au ei, nu încă să mai ia și de la alții. Iar tinerii se duc la oraș, „până le-or veni actele românești”, ca apoi să se poate duce voioși în lumea mare.

Au să vină, din când în când, la sărbători, că acasă, vorba poetului „și pâinea e mai pâine, și vinul e mai vin”. Dar nicio băutură din lume nu se compară cu un pahar de vin făcut de tata…

 

*Nota redactorului: Acest text nu e despre migrație ori sărăcie. Nu e despre politică, embargouri, susținere din partea Statului etc. etc., cum nu e nici despre oameni harnici, sau, dimpotrivă, putori. Nu e despre bețivi apatici și gospodari ajunși la capătul răbdării. E, mai degrabă, un text depre Viață & Moarte. A unor oameni, a unei țări, a unor speranțe, luați-o cum vreți…  

 

Sursă foto: agora.md

leave a reply