NordNews
Avem ce spune

Virgil Botnaru // Regretele târzii ale lui Vladimir Nicolaevici

 
Inima lui nu poate să înțeleagă și să ierte una ca asta, inima lui puternică, de general cândva cu autoritate, iar acum dezamăgit de toată lumea dragă, de parcă ar fi fost și el un adolescent folosit în dragoste. Da, chiar i-a iubit pe toți, a împărtășit cu ei din experiența lui de viață, apoi din cea politică, dezvăluindu-le mecanismele trebilor cele mai importante, făcându-i pe toți cu relații, asigurându-le un trai bun, lipsit de grijile zilei de mâine & poimâine.
Păcatul lui că a avut prea multă încredere în ei. Mai întâi, i-a căutat prin universități, i-a crescut, i-a învățat pe toți să trăiască, pentru ca ăștia, într-o bună zi, să-l trădeze, să se dea pe mâna unui codoș și să se facă, iată, prostituate… politice.
Cine s-ar fi gândit vredoată că Lupu, imaginea grăitoare a partidului avea să-l lase într-o bună zi, tocmai când le era viața mai dragă?… Își zicea atunci că de vină erau frustrările adunate în cei doi metri de bulbuci, pe motiv că i-a lipsit un vot ca să ajungă președinte, dar n-au găsit acel vot. Se gândea că Lupu de aceea și s-a dus la PD – ca să se răzbune, fie și peste ani, pe Urecheanu, Filat, Ghimpu și să-i transforme cu pricepere, din speranțele unui popor, în cei mai din urmă dinozauri ai politicii moldave. După care Marian Ilici să revină, rușinos dar victorios, înapoi printre foștii colegi de idei… Era prea frumos ca să fie adevărat…
Aceeași dezamăgire o trăise și când l-a părăsit Zina. Și pe ea a vrut s-o facă președinte. Și pe ea a ajutat-o, i-a făcut un nume, aducând-o cândva în politică, fără ca măcar să bănuiască vreodată de ce măgării ar putea fi în stare Zinuța. Ea și Dodon, în care el își vedea succesorul de drept. Niște canalii!… Și ei, și Ceban și toți-toți ceilalți…
Câte speranțe (de fapt, iluzii deșarte) a avut el în privinșa lui Serioja Sîrbu, un băiat deștept și cuminte, dar ambițios ca un adevărat comunist, când venea vorba despre lucruri pe viață și pe moarte. Dar Reșetnicov, Muntean, Tkaciuk, sânge din sângele convingerilor sale?… Pe toți i-a luat, i-a speriat și i-a cumpărat Plahotniuc, care și acesta îi datora enorm.
Abia mai târziu a înțeles ce voiau,de fapt, să-i spună gurile binevoitoare de cândva, sugerându-i că prea multă putere îi da strălucitului om de afaceri. Mult mai târziu și-a dat seama ce avea acesta în vedere când îi spuse franc, într-o zi, că îi va distruge partidul, iar el, cel care fusese 8 ani președintele omnipotent al acestei țări, îl va ruga pe Plahotniuc să-i cumpere ce-a mai rămâne din puternica și victorioasa forță politică de cândva. Le-a luat sediul, ce mai rămâne…?
 
Târziu, prea târziu… În cele mai recente sondaje, comuniștii lui arată rău de tot, nici în el nu mai au moldovenii încrederea de altă dată. E clar că n-au să mai intre în viitorul parlament. Acum, dacă a mai rămas vreun profitor, se va duce și el după ceilalți. Iar el, la anii lui, ce să facă?  Să continue să lupte, să fugă în străinătate?… Dacă Plahotniuc se va apuca într-o bună zi și de capul lui?… Cine știe ce mai urzește acesta și ortacii lui, când oamenii normali dorm?…
Mda, trist, trist de tot… Peste două luni vin alegerile, iar de la fereastra lui Vladimir Nicolaevici se vede cum peste Moldova s-a lăsat o pătură groasă de ceață…

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata