Voldemar Crețosu // Cu așa prețuri, mai bine să fii sănătos

Recent, după sărbători, soția mea a aflat că va trebui să suporte o intervenție chirurgicală. Nimic grav, slavă Domnului, dar operația trebuie făcută cât mai curând posibil. Ne-am indispus, firește, am început să scotocim prin buzunare, apoi ne-am sunat părinții, nașii, cumătrii „mai cu pene” să ne recomande un medic bun.

Ne-au recomandat. Un domn amabil, de altfel, un profesionist, după cum am văzut ulterior. La consultație, domnul doctor ne-a confirmat ceea ce știam deja și a avut grijă să ne liniștească, asigurându-ne că ne va trimite la un specialist bun care n-o să ne ceară mult.

A doua zi, l-am sunat pe chirurgul cu pricina, prezentându-ne, în buna tradiție a locului, „din partea lui Fiodor Stepanovici”. Omul ne-a ascultat păsul, apoi a zis că ne putem vedea într-una din zile ca să discutăm mai clar și pe înțeles. La finalul discuției, soția a îndrăznit să-l întrebe cam cât vor costa serviciile lui, la care omul a răspuns: „Nu mult, vreo 8000 de lei”. Poate pentru alții nu-i mult, dar pentru noi e o sumă frumușică, mai ales că, vă ziceam, nu e vorba de ceva grav.

Așa că am deschis netul și ne-am interesat de la alți „pățiți” cât costă o asemenea operație la spitalurile din oraș. La cele private ajunge și la 10.000 de lei, la un spital de stat (numai nu de șezut) – de-am cum te înțelegi cu omul. Pe lângă asta, nu uita că trebuie să mai pui și asistentei ceva în buzunar, și infirmierei, și medicului de gardă (care în fiecare zi e altul), ca să se uite altfel la tine… Când stai și socoți, ajungi cam tot pe-acolo…

Un cunoscut ceva mai mai bănos decât noi a suportat recent o intervenție chirurgicală la picior. Fiidcă se știe bine cu tot felul de oameni serioși & săritori la nevoie, a mers peste hotare. A plătit din start ce-a plătit (cu reducerea pe care i-au făcut-o, l-a costat oleacă mai mult decât ar fi trebuit să dea aici), dar, cât a fost internat la ei, numai în cur nu i-au suflat, zice omul. Adică – atitudine la cea mai înaltă altitudine.

Anual, din sistemul de sănătate de la noi pleacă câteva mii de specialiști, unii chiar foarte-foarte buni. Respect pentru cei care (mai) rămân! Țara asta are nevoie de ei, că dacă s-ar duce cu toții… n-ar avea cine ne lecui chiar și cu bani buni. Nici nu vreau să-mi închipui așa ceva…

Sănătate, națiune!…

 

leave a reply