Voldemar Crețosu // Dodon leagă de gâtul moldovenilor datoria de 7 miliarde USD a Transnistriei pentru gaz și câștigă zeci de milioane de dolari pe spatele cetățenilor

Înțelegerile personale ascunse pe care le are președintele Igor Dodon cu diferite cercuri politice și economice din afara țării ies la suprafață. Partea proastă e că unele dintre ele sunt în detrimentul țării și pot provoca chiar falimentarea țării. Este și situația legată de datoriile regiunii transnistrene la gaz, care a ajuns la 7 miliarde de dolari și pe care Dodon vrea să le pună cu orice preț pe spatele cetățenilor din dreapta Nistrului. În schimb, el primește zeci de milioane de dolari din diferența de tarif. Or, autoritățile urmau să revadă tariful la gaz încă acum jumătate de an.
Problema datoriei regiunii transnistrene la gaz este una dintre probleme cele mai spinoase și cu barbă în relația Moldovei cu Rusia. Asta pentru că regiunea transnistreană nu achită pentru gazul consumat ani în șir, iar datoria care s-a acumulat la moment este de aproximativ 7 miliarde de dolari.
Deși, oficial, Chișinăul nu recunoaște această datorie ca fiind a sa, monopolistul „Gazpromul” (a se citi Moscova) consideră aceasta drept o restanță a Moldovei și face presiuni, în special prin culise, pentru a obține achitarea acesteia. O dovadă în acest sens este și raportul recent al „Gazprom” care menționează că „în anii 2011-2019, din cauza neachitării de către consumatorii din Transnistria, a crescut și mai mult datoria Moldovei”.
„Moldovagaz” s-a limitat niște explicații formale pe marginea problemei, iar „Gazprom”, știut lucru, „nu crede lacrimilor”. Mai ales că, se pare, gigantul rus și-a găsit un aliat la Chișinău – pe însuși președintele țării, Igor Dodon, care îi reprezintă interesele mai bine decât orice ambasador.
Faptul că Igor Dodon și-a luat angajamentul să „lege” oficial datoria Transnistriei de gâtul Chișinăului se cunoaște demult. Acesta vorbea încă în ianuarie 2017, în timpul unor întrevederi la Moscova despre datoria comună a Moldovei și a regiunii transnistrene (R. Moldova are o datorie istorică de aproximativ jumătate de miliard de dolari).
„Avem anumite idei cum să ieşim din această situaţie. Datoria din dreapta Nistrului este de circa 500 mln de dolari, iar din stânga Nistrului – de circa 6 mlrd de dolari. Trebuie să înţelegem că toată această datorie – de peste 6,5 mlrd de dolari – este datoria totală a Moldovei”, declara atunci Dodon. Această afirmație a provocat atunci critici dure la Chișinău, astfel încât acesta a fost nevoit să facă un pas înapoi. Dar asta nu înseamnă că intențiile s-au schimbat. Pur și simplu a așteptat momentul potrivit care s-a ivit acum, când el controlează toate instituțiile și structurile statului, iar Moscova i-a amintit că recunoașterea datoriei de 7 miliarde de dolari, care ar îngloda țara în datorii pe zeci de ani înainte, a fost unul din angajamentele pe care și l-a asumat înainte de a primi girul pentru funcția de președinte al Moldovei.
Acum, înainte de un eventual al doilea mandat, Dodon ar trebui să prezinte raportul de activitate și realizările pe care le-a obținut. Iar el lucrează asiduu ca „raportul” să fie cât mai pozitiv. Cât mai pozitiv însă va fi raportul pentru Dodon, cu atât mai grave vor fi consecințele pentru cetățeni.
Un alt interes personal al lui Dodon privind livrarea gazului ține de beneficiile economice proprii pe care le obține el personal și cei din anturajul său. Este vorba de prețul la gaz, diferența între prețul real al gazului și tariful pe care îl achită consumatorii. Or, din toate acestea, câteva milioane de dolari lunar „se spală”. Și nu există niciun dubiu despre „principalul beneficiar”.
Să le luăm pe rând: În septembrie 2019, când abia își revenea din frica pe care o trăsese câteva luni în urmă în timpul crizei politice, Igor Dodon promitea cu mâna pe inimă că a obținut o reducere semnificativă a prețului la gaz. Din ianuarie 2020, ne asigura Igor Dodon, prețul va scădea cu 40 de dolari pentru mia de metri cubi, iar din aprilie, cu încă 70 de dolari. Având în vedere că prețul pe care îl achita atunci Moldova era de aproximativ 230 de dolari, de la 1 aprilie, potrivit promisiunilor lui Dodon, tariful pe care trebuia să-l achite Moldova ar fi trebuit să fie de aproximativ 120 de dolari (230-40-70=120). În realitate, prețul pe care îl achităm este de aproape 170 de dolari, sau cu 50 de dolari mai mult.
În luna mai, președintele Belarusului, Alexandr Lukașenko se declara profund nemulțumit și critica dur Rusia pentru că vindea țării sale gaz la prețul de 127 de dolari pentru mia de metri cubi, în timp ce în Europa de Vest acesta era livrat cu mai puțin de 70 de dolari. L-a auzit cineva pe Dodon să se răzvrătească împotriva faptului că țara sa achită un preț mai mult decât dublu față de cel european? Bineînțeles că nu. Acesta este probabil prețul pe care cetățenii îl plătesc pentru ca Dodon să obțină susținerea Moscovei pentru al doilea mandat.
În plus, nu este clar de ce nici până acum nu sunt modificate tarifele pentru consumatorii finali, adică pentru cetățeni. Prețul mediu de achiziție a gazului în anul 2019 a fost de 233 de dolari. Prețul mediu  în prima jumătate a acestui an a fost de aproximativ 174 de dolari, sau cu aproximativ 25% mai puțin. De ce nu se regăsește diferența și în facturi. Apropo, diferența dintre prețul mediu de anul trecut și cel din prima jumătate a anului curent este 56 de dolari pentru mia de metri cubi. La un miliard de metri cubi (consumul aproximativ anual al Moldovei fără regiunea transnistreană), s-ar acumula 56 de milioane de dolari. Frumoasă cifră pentru președintele celei mai sărace țări din Europa!