Voldemar Crețosu // „Las’ c-au fost și mai proști decât gheaghea Grișa…”*

Campaniile electorale în RM sunt, pentru cei care înțeleg, un bâlci al deșertăciunilor. Demagogie, abureală, cașă, zahăr și conțert. Iar când te uiți peste lista pretendenților la fotolii moi, calde și de răspundere, te prăpădești de râs și te apucă jelea.

Dacă la oraș mai găsești, la o adică, oameni cu studii, aptitudini și talente (sau năravuri) de care îți trebuie, „în multpătimitele noastre sate, pline de țărani smeriți, pentru care orice hotărâre istorică durează o zi, cel mult o zi” situația e un pic altfel.

Cunosc un caz concret. Într-un sat dintr-o comună dintr-un raion trăiește un omulean. E muncitor, are gospodărie, ține oi, găini, două vaci, un cal, o mâță care mănâncă pui și vreo șapte câini slobozi. N-are studii, a fost șofer, la vremea lui, acum cutreieră dealurile, cu căruța, ba după niște măcieș, ba după niște nuci sau ce mai dă Dumnezeu.

O vecină de-a lui, membră a unui partid care le dă oamenilor grecică și ceasuri, l-a convins să candideze la funcția de primar. Pentru că e om cuminte, muncește, bea cu măsură…

Buchia hâtră a legii glăsuiește că fiecare cetățean are dreptul să aleagă și să fie ales, totuși, când fiecare babă se apucă de politică, nu e semn bun, nu-i a bine.

Nu știu ce ar putea înfăptui omul acela pentru comuna lor. De regulă, primarii noștri nu fac altceva decât să treacă, periodic, dintr-un partid în altul și să târâie oamenii pe la mitinguri. Nu fac nimic pentru că nu primesc bani „de sus”, se scuză dumnealor.

Eh, dacă s-ar învăța cu toții să scrie proiecte, să propună lucruri utile pentru oameni și să nu mai aștepte mană cerească de la Chișinău, Orhei sau Israel, ce bine și frumos ar mai fi…

* Replică din spectacolul „Și iar Chirița”, de Gheorghe Urschi.

leave a reply