Boris Petrovici Cumpătă n-are liniște de vreo jumătate de an. Ba mai bine, cam de pe la Crăciun încoace. Ca orice agricultor, a tot așteptat să ne dea Dumnezeu oleacă de zăpadă, dacă nu la Crăciun, măcar de Sfîntul Ion, dacă nici atunci, măcar prin februarie, fie și în martie, de baba Odochia, dar n-a fost să fie. În primăvară, pământul era însetat ca un soldat în ziua eliberării din armată, însă cerul s-a zgârcit iarăși.
Iar acum Boris Petrovici nu mai știe ce să facă. De recoltat nu prea are ce recolta, dar trebuie să dea oamenilor ce li se cuvine. Uitasem să vă spun, Boris Petrovici e lider într-un sat frumos, cu oameni vrednici.
***
– Mda, e rău, rău de tot. Da’ Dodon spunea mai dăunăzi la televizor că tăt îi sub control.
– Ei, hai… Dodon și Chicu spuneau asta și în martie, cînd s-a început pandemia și iaca avem peste douăzeci de mii de oameni care s-au îmbolnăvit.
– Amu spune că o să deie la agricultori solearcă (motorina). Adică la lideri. De parcă lor numai solearcă le trebuie.
– „Dacă nu vă trebuie, nu vă dăm”, auzi? Asta-i vorbă de ministru?
– Bun, le dă. Să luăm, de pildă, pe Boris Petrovici al nostru. Apoi ce, el nouă o să ne deie solearcă în loc de grîu și ce mai are de ne dat pe cotă?
– Clar că nu.
– Că ce, noi o să hrănim porcul cu solearcă sau o să coacem pîine dintr-însa?… Îi dă Putin niște bidoane acolo, ca să-i prostească pe moldoveni, înainte de alegeri.
– Da, ca când ajutor…
– Pe naiba, de parcă lumea hîtră nu înțelege.
– Om vedea la toamnă cât de bine au înțeles…
– Mda, om vedea…
***
De câteva zile, Boris Petrovici nu-și găsește locul. Tot stârnește colbul cu Dacia lui harnică, dimineața și seara, ba-i aici, ba pe deal, nu stă locului o țîră.
Aseară, după ce a intrat cireada în sat, se opri și la poarta lui Costică Bulgaru:
– Costică, băi Costică. Ce așa greu? Noroc!
– Bună seara, Boris Petrovici. Iaca numai de-am venit de la lucru și stăm oleacă cu cumătru…
– Vă e bine, bre… Mai în scurt, mâine dimineață, v-ați suit în tractoraș și ne ducem la Chișinău.
– Matale vorbești serios?
– Da, bre, mi-e îmi arde de glume pe uscăciunea asta. Ne ducem la Chișinău, îți spun. Sau voi vreți să mâncați solearcă la iarnă?…
(va urma)
