NordNews
Avem ce spune

Ziua preot în biserică, seara, cântăreț pe scenă. Hirotonit diacon, Mihai Bîcu n-a abandonat scena

Ziua în sutană, seara, cu microfonul în mână! Mihai Bîcu, cântărețul care s-a preoţit în 2011, nu renunță la marele sale iubiri: scena și cântecul. Chiar dacă înalță, conform sanului, rugăciuni în casa Domnului, părintele Mihai cântă, alături de membrii trupei NOBIL BAND, la nunți, la cumetrii, la spectacole și la alte evenimente cultural-artistice.

 

Calea spre preoție

 
Mihai Bîcu (33 de ani, orașul Drochia), pe lângă pasiunea pentru cântec, şi-a mai împlinit un vis, acela de a-l sluji pe Dumnezeu. Aşadar, când nu este pe scenă, părintele Mihai este în biserică, fiind diacon (ajutor al preotului şi al episcopului la slujbe) la Catedrala Sfinților Împărați „Constantin și Elena” din Bălți. El spune că sămânța credinței i-a fost sădită de bunei, care l-au dus încă de mic copil la biserică, unde a început să cânte în strană.

În perioada 2007-2009, am condus un cor la Mănăstirea Saharna. El era compus din persoana mea, fratele meu, nepotul din partea surorii, la care se adăuga  un prieten de familie. Am fost observat de Episcopul de Bălți și Fălești, Marchel, care se afla într-o vizită la mănăstire. El mi-a propus să trec să slujesc la Catedrala „Constantin și Elena” din Bălți în grad de diacon, adică prima treaptă de preot. Pe lângă asta, eu deja cântam cu membrii corului la diverse evenimente.  În 2011, am fost hirotonit, așa că din mirean am devenit preot, povestește tânărul diacon. 


Fratele Mihai, așa cum îl numesc preoții de la Catedrală, spune că o bună parte dintre aceștea cunoșteau cu ce se ocupă viitorul diacon și-l tratau cu oarecare suspiciune.

La început, se uitau uitau chiorâș la mine. Până la urmă, au fost și ei spectatori la concertele pe care le-am organizat cu trupa. Colegii mei, preoții,  au ascultat și au apreciat  muzica pe care  o promova formația noastră. Automat, și-au schimbat atitudinea în bine, râde pe sub mustăți diaconul.

 

Parohul Catedralei Sfinților Împărați „Constantin și Elena”, Sergiu Zubenco,  nu vede nimic rău în ceea ce face „subalternul” său în biserică și pe scenă.
Religia și cultura sunt foarte aproape una de alta. Dacă e ceva frumos și se cântă despre mamă, despre țară, asta este plăcut și lui Dumnezeu, și inimii și urechii omului. Diaconul Mihai nu încalcă nimic. El cântă muzică populară, romanțe vechi, interpretează muzică clasică. Are un dar de la Dumnezeu și nu trebuie să-și îngroape talentul, afirmă parohul .
 
 

Reacția enoriașilor

 
Mulți enoriași, recunoaște diaconul Mihai, s-au problematizat aflând că, serile, nopțile, el cântă la diferite petreceri. Ce să-i faci, spune dumnealui, lumea-i încă în captivitatea stereotipurilor.

Să fiu sincer… mulți sunt șocați, când aud sau văd că mai și slujesc la bisercă. Ei apreciază talentul meu și pentru asta îi mulțumesc lui Dumnezeu, că mi-a dat harul de a cânta. Într-o zi, cădind prin biserică, am observat ochii mirați ai unui enoriaș, care și-a adus aminte, se vede, că,  cu o seară mai înainte, ne văzusem la o petrecere, unde eu am cântat. S-a apropiat de mine și mi-a zis: ați cântat foarte frumos aseară. Eu așa cred, dacă Dumnezeu ți-a dat talent, ia și-l îmulțește, nu-l irosi în zadar. Pentru că în zilele noastre  este greu să trăiești din salariul pe care îl ridici la serviciu. Alteori, sunt criticat pentru că, vezi Doamne, cânt și în biserică, și pe scenă. Probabil, ei o fac din invidie, spune cu amărăciune diaconul.

 

Dragostea pentru cântec

 
După ce a absolvit liceul în Drochia, Mihai Bîcu urma să meargă la conservator, așa cum îl îndemnau toate rudele, prietenii și cunoscuții, care-i cunoșteau bine calitățile vocale. Dar la un moment de cotitură, a ales să studieze psihologia la Universitatea din Bălți.

Cu toate că nu am reușit să absolvesc școala muzicală din Drochia, intenționam să-mi continui studiile în domeniul muzicii. Apropiații mi-au sugerat să merg la Chișinău la Conservator, prețuindu-mi vocația muzicală.  Dar am ales o altă profesie. Am descis să urmez studiile în Psihologie la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți. Dar oricum, de cântec și de biserică nu m-am lepădat, declară cu fermitate  Mihai Bîcu.

 

Cariera de solist și de fondator  la / al Nobil Band 

 
Mihai Bîcu ne-a povestit, cu emoție în voce, toată povestea înființării trupei NOBIL BAND și a carierei sale de solist în această formație.

Această idee fericită mi-a venit acum 10 ani:  să interpretăm, pe lângă muzică laică, și muzică cultă, cântată pe voci. M-am sfătuit cu membrii corului ce denumire să dăm grupului nostru. Unul dintre ei a propus să ne numim Corul Nobil, pentru că interpretăm muzică aleasă, divină. Am participat la diverse concursuri și festivaluri muzicale.  Bineînțeles, treptat, a venit și succesul, am devenit cunoscuți și atunci am decis să facem un rebranding și să ne numim deja NOBIL BAND. Trebuie să vă spun că, în timp, în Corul Nobil au cântat mai mulți băieți. Unii au venit și au rămas, alții au plecat, pentru a face o carieră solo, povestește solistul trupei .  

 
 

Participarea la X-Factor România 

 
Un al moment important din biografia curentă a diaconului Mihai Bîcu a fost participarea în 2015, împreună cu trupa Corul Nobil, la concursul televizat X Factor România. Peste un an, în 2016, a participat, deja cu NOBIL BAND, la același proiect muzical. Sunt momente care, recunoaște Mihai Bîcu, i-au marcat profund și le-au dat încredere în tot ceea ce fac ei pe tărâmul muzical

Noi am mai participat la X-Factor România în 2015. Atunci, am participat sub denumirea de Corul Nobil și am fost cinci băieți. În 2016 am participat deja cu  NOBIL BAND, eu și încă doi membri.  Ambii aveau emoții, pentru că nu mai evoluaseră pe astfel de scene. Mi-a amintesc cum, când la preselecție la Chișinău, am început să cântăm, sala s-a ridicat toată în picioare, pentru că moldovenii chiar au talent. Membrii juriului au rămas frapați. Prestația noastră a fost apreciată foarte mult de Carla’s Dreams.  Am trecut în etapa următoare și am mers la București, deja nemijlocit la X Factor România. Anume acolo, practic, a și început viața mea de artist, mărturisește  cântărețul.

NOBIL BAND
 

Turneul” din Barcelona 

 
Înzestrarea cântărețului Mihai Bîcu a fost remarcată și de iubitorii de muzică  din diaspora, unde a fost invitat să dea câteva concerte, care s-au bucurat de mare succes.

Grație talentului nostru, am reușit să cântăm în orașe din România și din Spania. Anul trecut, am fost invitați de reprezentanții diasporei din Barcelona să cântăm pentru compatrioții noștri. Am trăit acolo un moment deosebit: când am început să cântăm live în fața unui muzeu din Barcelona melodii din repertoriul formației „Noroc”, ale cuplului Ion și Doina Aldea-Teodorovici și romanțe românești vechi, imediat am fost înconjurați de moldoveni care au început să cânte în unison cu noi. Treptat, vocile lor au început chiar să estompeze evoluția noastră. În viitorul apropiat, mai exact luna septembrie, iarăși pelecăm la Barcelona. 

 „Turneul” din Barcelona

 

Armonia dintre Biserică și scenă

 
 Mihai Bîcu își împarte egal ființa între Biserică și scenă, considerând că, și într-o ipostază și în  cealaltă, el este cel chemat. De unde și nu-și precupețește forțele nici când slujește Domnului în biserică, nici când bucură sufletele oamenilor, cântând pe scenă.
 

Ziua și noaptea sunt în permanență față bisericească, aceasta este și fundamentul sufletului meu. Dar Bunul Dumnezeu m-a înzestrat și cu o voce unicală.  Prin intermediul cântecului aduc oamenilor plăcere. De mic copil îmi plăcea să cânt, imitând diverși artiști în fața televizorului. Era de ajuns să aud o melodie, că o fredonam apoi o zi întreagă. Sufletul îmi este dedicat bisericii. Nu mi-a venit niciodată gândul să las slujirea Domnului în sfântul locaș în favoarea scenei, or, e mai bine să dobândesc faimă în fața lui Dumnezeu. Dar când ies pe scenă, trăiesc o altă viață. Între mine și spectator apare o legătură invizibilă, pe care nu o poți explica.  Pe spectator nu poți să-l minți ori să trișezi în fața lui, susține diaconul.

 
Biografia diaconului și artistului Mihai Bîcu este, din câte cunoaștem, singulară în Republica Moldova. Istorii similare, de slujire armonioasă a altarului și a scenei, s-au întâmplat și în țările vecine: în România – preotul Ovidiu Cuncea, iar în Ucraina – preotul Alexandr Klimenko.
 
 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata