Propunerea de a-l vedea pe fostul președinte american Donald Trump drept „singura soluție” pentru a rezolva conflictul înghețat din Republica Moldova, avansată de analistul Daniel F. Runde de la Center for Strategic and International Studies (CSIS) într-un articol din revista The National Interest, provoacă un fel de scepticism justificat. Deși urgența de a găsi o soluție pentru regiunea transnistreană este reală, a miza pe personalitatea și pe istoricul lui Trump în politica externă este, în opinia mea, o abordare periculoasă.
Mă îndoiesc de eficacitatea și oportunitatea unei astfel de intervenții din, cel puțin, trei motive esențiale.
În primul rând, imprevizibilitatea și natura tranzacțională a politicii externe trumpiste. Abordarea lui Donald Trump în relațiile internaționale este definită de „America First” și de o mentalitate de „deal” (afacere). Un conflict complex, cu rădăcini istorice și implicații geopolitice majore, cum este cel transnistrean, nu se poate rezolva printr-o simplă tranzacție sau printr-un efort diplomatic de scurtă durată, bazat pe „oportunități de afaceri”. O soluție durabilă necesită răbdare, angajament pe termen lung, coordonare multilaterală și, mai presus de toate, predictibilitate. Or, administrația Trump a demonstrat o tendință de a abandona parteneri și de a inversa decizii rapid, ceea ce ar transforma efortul de pace într-un risc de destabilizare.
În al doilea rând, riscul de a oferi legitimitate influenței rusești. Având în vedere relația adesea ambiguă și controversată a lui Donald Trump cu președintele rus Vladimir Putin, există un pericol serios ca o mediere a lui Trump să fie percepută ca o ocazie pentru a facilita soluții care să fie favorabile intereselor Moscovei. Transnistria este o enclavă pro-rusă, cu o prezență militară rusă notabilă. O implicare unilaterală a lui Trump, fără o consultare strânsă și fermă cu Uniunea Europeană și cu Ucraina, ar putea submina eforturile de integrare europeană ale Republicii Moldova și ar putea, sub pretextul „păcii”, să valideze și să consolideze de facto controlul politic și militar al Rusiei nu numai asupra regiunii transnistrene ci și asupra Republicii Moldova, în general.
În al treilea rând, lipsa de expertiză regională și de prioritate reală. Problema transnistreană nu a figurat niciodată în topul priorităților politicii externe a lui Trump, care s-a concentrat pe zone precum China, Iranul sau Orientul Mijlociu. A crede că Donald Trump ar dezvolta brusc o înțelegere nuanțată a dinamicii dintre Chișinău și Tiraspol și a problemelor economice locale este nerealist. O intervenție venită din partea unui lider care nu are o înțelegere profundă a contextului riscă să fie superficială și să ignore elementele esențiale necesare pentru o reintegrare reușită. Prioritizarea „oportunităților de afaceri” în detrimentul principiilor de drept internațional și a viziunii strategice pe termen lung ar fi o greșeală fundamentală.
Așadar, deși entuziasmul expertului de la Center for Strategic and International Studies este de înțeles, soluția pentru rezolvarea conflictului transnistrean trebuie să fie una europeană, strategică și bazată pe principii, nu o aventură politică a unui singur lider. A miza pe Trump înseamnă a paria pe incertitudine, într-o zonă unde este nevoie de stabilitate și predictibilitate.
