Hotărârea Guvernului Republicii Moldova de a denunța Acordul cultural cu Federația Rusă, publicată la 6 noiembrie 2025 în Monitorul Oficial, marchează încheierea unei relații instituționale care a durat mai bine de 25 de ani. Documentul semnat în 1998 prevedea crearea unor centre culturale pe teritoriul ambelor state, menite să încurajeze schimburile culturale și științifice. În practică, însă, echilibrul a lipsit: R. Moldova nu a reușit să deschidă un centru cultural în Rusia, în timp ce Centrul Cultural Rus de la Chișinău a funcționat mai mult ca o extensie a serviciilor secrete ruse.
Ministrul culturii, Cristian Jardan, a afirmat că Centrul nu desfășura activități culturale autentice, ci acoperea acțiuni menite să submineze suveranitatea statului. Declarația exprimă o percepție împărtășită de o parte semnificativă a societății, mai ales după declanșarea invaziei ruse în Ucraina și după valurile repetate de manipulare și dezinformare care au vizat Republica Moldova. În acest context, decizia de denunțare a acordului nu este una simbolică, ci o măsură de protecție a spațiului informațional și a independenței instituționale a R. Moldova.
Reacția Moscovei era previzibilă. Ambasada Rusiei la Chișinău a calificat hotărârea drept „greșită” și „contraproductivă”, susținând că activitatea Centrului Cultural Rus s-ar fi desfășurat conform legislației locale și principiilor internaționale. Totuși, realitatea geopolitică actuală arată altfel. Agenția „Rossotrudnicestvo”, care finanțează centre similare în mai multe state, a fost sancționată de Uniunea Europeană pentru implicare în campanii de influență și propagandă sub acoperirea cooperării culturale.
De menționat că decizia Chișinăului face parte dintr-un proces mai amplu de reașezare strategică. Parlamentul deja a anunțat suspendarea grupurilor de prietenie cu Rusia și Belarus. Acțiunile converg către o direcție clară: consolidarea orientării europene și reafirmarea principiilor de suveranitate și demnitate națională.
Criticile venite din partea opoziției, în special din rândul socialiștilor, evocă „tradițiile de prietenie” și legăturile economice de altădată. Totuși, argumentul tradiției nu poate justifica menținerea unor formule de cooperare care a devenit instrument de influență politică. Prietenia între state se bazează pe respect și egalitate, nu pe dependență și presiune.
Acordul semnat în 1998 și-a pierdut sensul în momentul în care a fost transformat într-un instrument de proiecție geopolitică. Denunțarea lui nu respinge cultura rusă și nici nu rupe punțile dintre cetățeni, însă delimitează clar cultura de propagandă.
Prin acest pas, Republica Moldova își afirmă dreptul de a-și defini autonom prioritățile și parteneriatele. Cultura nu poate fi folosită ca mijloc de control sau manipulare. În locul unei prezențe dirijate din exterior, Chișinăul poate construi un dialog cultural autentic, bazat pe încredere, deschidere și respect reciproc, valori fără de care nicio cooperare nu poate fi durabilă.
