Armenia și Azerbaidjan au semnat acord de pace. Cele două state își dau mâna după decenii
de conflict și dominație a Rusiei în Caucazul de Sud. Înțelegerea a fost semnată la Washington, în urma întrevederii trilaterale cu președintele american Donald Trump, susține GRIGORE GUZUN, expert în relații internaționale, WatchDog.MD.
Semnarea acordului a fost determinată de mai mulți factori-cheie, toți legați de decizia celor două state de a renunța la așa zisa prietenie cu Moscova și orientarea către alți parteneri. AșaAzerbaidjanul a decis să rupă legătura cu Putin după ce Kremlinul a doborât un avion azer cu civili și a arestat mai mulți membri ai diasporei azere în Rusia. Mai mult, relația dintre Rusia și Iran pune în pericol securitatea Azerbaidjanului. Așa că președintele azer, Aliev a decis să consolideze poziția țării sale prin acorduri care să-i asigure stabilitatea și securitatea pe termen lung.
Armenia pe de altă parte, după trei decenii în care a fost considerată un satelit al Moscovei în regiune, a decis să-și orienteaze deschis politica externă către Uniunea Europeană și Statele Unite, și privește aderarea la UE ca un obiectiv strategic. Armenia vrea să-și consolideze relația cu Turcia, care este o poartă comercială pentru un acces mai facil la piața europeană. Toate pe fundalul războaielor alimentate constant de Rusia pentru Nagorno-Karabah. Oregiune locuită majoritar de armeni, dar care în urma unei decizii a lui Stalin din 1921 i-a
revenit Azerbaidjanului. După 2020 autoritățile de la Erevan au înțeles: Putin i-a trădat. Pe parcursul întregului conflict, care a generat războaie în 1991, 2020 și 2023, un singur actor extern l-a alimentat constant: Federația Rusă. Sub pretextul unui rol de pacificator, Moscova a menținut tensiunile deschise pentru a-și conserva influența în regiune. Numeroasele summituri, procese de mediere și prezența forțelor ruse de menținere a păcii în Nagorno-Karabah nu au adus o soluție reală, ci au fost folosite ca instrumente de presiune asupra ambelor părți. În 2024, forțele ruse de menținere a păcii au fost nevoite să se retragă din Nagorno-Karabah, marcând un declin vizibil al influenței politice a Kremlinului în Caucaz. Acordul de pace va aduce nu doar liniște în regiune dar și prosperitate. Un element central al acordului este deschiderea coridorului TRIPP (cunoscut și ca Zangezur), care va fi dezvoltat de un consorțiu american. Mai mult decât o rută comercială, acesta este un proiect de integrare economică ce va conecta direct piețele Europei, Asiei Centrale și Orientului Mijlociu prin infrastructură multimodală – căi ferate modernizate, drumuri expres și hub-uri logistice. Pentru comerțul global, coridorul va reduce costurile de transport, va scurta timpii de livrare și va diminua dependența de infrastructura controlată de Rusia. Aceasta va transforma Caucazul de Sud într-un pod logistic strategic și va crea interdependențe
economice menite să descurajeze reluarea conflictului, după modelul Germaniei și Franței. Pacea semnată acum nu înseamnă că toate problemele au dispărut. Există încă neîncredere, răni deschise și provocări politice. Dar este un pas uriaș: pentru prima dată după decenii, ambele state recunosc că viitorul lor depinde mai mult de cooperare decât de confruntare.
Dacă acordul va fi respectat, Caucazul de Sud se poate transforma dintr-un pol al instabilității într-un coridor al prosperității.
