Transnistria este în globalitatea ei o invenție diabolică a Kremlinului. Să ne amintim în acest sens de crearea în 1924 a RASS Moldovenești cu capitala la Tiraspol, structură necesară pentru a emite pretenții la Basarabia revenită în 1918 în componența României. Tot Moscova a avut mare grijă ca (după destrămarea URSS – ului) să alimenteze separatismul, contribuind masiv în urma războiului de pe Nistru din 1992 la nașterea așa-numitei republicii moldovenești nistrene. Prin inventarea rmn, Rusia a sporit numărul de conflicte înghețate și vorbim despre cele din Abhazia, Osetia de Sud, Carabahul de Munte.
În 1992, Rusia a câștigat mai întâi războiul informațional: toată mass media rusească vorbea despre R. Moldova care a năvălit asupra „poporului transnistrean”. Timp de peste 30 de ani, Moscova a reușit să formeze în stânga Nistrului un stat cu toate însemnele și instituțiile cuvenite, puțin păsându-i că organizațiile internaționale sau statele de pe mapamond nu l-au recunoscut. Rmn s-a ținut tare în primul rând datorită susținerii generoase a Rusiei: armata a 14 staționată la Tiraspol, acordare de cetățenie rusă, livrare gratuită de gaze, pensii plătite. Nu mai puțin important a fost (în viața lungă a separatismului transnistrean) și rolul confuz și nefast pe care la jucat Chișinăul: fie din lașitate, fie din corupție, fie din incompetență.
Ne amintim, de exemplu, de ștampilele vamale ale R. Moldova eliberate agenților economici din stânga Nistrului sau de demersului guvernului Filip adresat lui Poroșenko prin care se cerea ridicarea embargoului aplicat producție Uzinei metalurgice de la Rîbnița, deși respectiva întreprindere nu plătea un leu în bugetul R. Moldova, ci alimenta separatismul.
Faptul că mai multe guvernări: democrate, comuniste, socialiste , au promis electoral soluționarea acestei probleme, având chiar miniștri delegați pentru aceasta, n-a adus la nimic. Din păcate, nici instituțiile internaționale nu au reușit mare lucru, responsabilii europeni se limitau (cu salarii de invidiat) la monitorizarea conflictului organizând o dată într-un an sau doi vreo întâlnire între actorii beligeranți pe la Viena sau pe altundeva.
Guvernarea PAS nu a izbutit nici ea să schimbe ceva. Mai mult s-a trezit, iată, cu această criză energetică, provocată de cu mult cinism de Kremlin. E trist să o spunem, dar Chișinăul a pierdut iar un război informațional, deși capacitățile și tehnologiile de comunicare de care dispune acum R. Moldova sunt incomparabil mai multe și mai performante. Așa cum nu s-a reușit să fie informați cei din transnistria că Ucraina a decis să nu mai permită de la 1 ianuarie 2025 tranzitul gazelor rusești, fiindcă a expirat contractul respectiv. Eforturile președintei și a prim-ministrului de a soluționa criza prin propunerea de achiziții de gaze de pe piețele europene nu s-a încununat de succes și sincer vorbind nici nu prea aveau cum, pentru că cei din rmn nici nu își prea doresc acest lucru. După ce decenii la rând au consumat pe gratis gaze, acum nu sunt dispuși să plătească (și destul de scump).
Trebuie să constatăm că în stânga Nistrului au crescut generații care nu se mai consideră cetățeni ai R. Moldova, ci se simt legați de Rusia, văzând-o drept o ocrotitoare și o salvatoare. E un lucru fals, dacă ne gândim măcar la faptul că (doar un exemplu) Rusia a exploatat nu doar sentimentele revanșarde ale oamenilor de acolo, dar i-a și jăcmănit, or, a livrat gaze spre Centrala termoelectrică de la Cuciurgan, care a vândut energie la prețuri europene celor de pe malul drept. Numai că banii au mers direct în conturile celor din compania rusească Inter RAO.
Faptul că transnistrenii au ieșit astăzi la proteste acuzând R. Moldova de sistarea alimentării cu gaze, este o dovadă elocventă. Pentru că în stânga Nistrului oamenii se informează din mass media rusească și din cea locală (foarte ostile statului nostru), întrucât canalele de comunicare ale Chișinăului sunt blocate/bruiate.
Situația în care s-a pomenit actuala guvernare, repetăm, e dramatică. Pe de o parte, trebuie să încerce să-i ajute pe transnistreni, întrucât instituțiile internaționale continuă să considere acest teritoriu parte integrantă a R. Moldova. Să uite, spre nemulțumirea celor de pe malul drept, de multele crime, abuzuri și porcării făcute de instituțiile rmn împotriva cetățenilor din această parte, să neglijeze adevărul că nu pot controla deocamdată acest teritoriu.
Chiar nu știu cum se va reuși soluționarea acestei crize. Înțeleg însă că Rusia nu va renunța la tentativele de a ne ține în orbita intereselor ei. Sărmanii transnistreni, spălați pe creier, nici nu realizează că au devenit unelte docile în jocurile murdare ale lui Putin. Sunt gata să înghețe de frig pe întuneric cu numele lui pe buze. Mai bine l-ar strânge de beregate pe iubitul lor președinte Krasnoselski și pe camarila acestuia, că măcar s-or mai încălzi
